Este greu să fii artist..

                 Un desen, o pictură, orice piesă de artă necesită timp pentru a fi realizată. Şi e nevoie de efort ca totul să iasă conform aşteptărilor.
                 Făcusem un portret cu mine pentru un dosar, insistam să primesc o notă de 10 pe acel proiect şi l-am făcut cât de bine am putut. Ieşise suficient de bine încât să trezească interesul multor persoane din jur care au dorit să le fac şi lor unul. Asta ar fi însemnat că trebuia să fi făcut pentru aproximativ 20 de persoane, înmulţit cu vreo două ore la fiecare desen, aş fi pierdut mult timp din viaţă făcând voluntariat. Cum tot era perioada în care se apropia un majorat şi trebuia să fac rost oarecum de bani, am zis că accept să îmi pierd acele 40 de ore pe o sumă destul de mică, abia de îmi ajungea de un suc şi patru covrigi. În condiţiile în care un portret poate ajunge şi la 50 de lei, stabilisem să fac această sumă de zece ori mai mică, în speranţa că efortul meu va merita.
                Din 20 de persoane, nu mai voiau decât vreo 5. Ştiu foarte bine că făcusem şase desene şi adunasem per total 18 lei, dar pentru majorat aveam nevoie de 90, dacă nu chiar 100.
                 Este mult de muncă, într-adevăr. Cum tu nu îmi vei spăla covorul, nu îmi face un eseu de două pagini, nu îmi vei repara televizorul pe gratis, eu de ce aş face voluntariat pentru tine? Probabil vă întrebaţi cum am ajuns la suma de 100 de lei în final. Ei bine, norocul meu din acea perioadă a fost o parte din bursă care m-a salvat. Şi am făcut portrete ca într-un final să ofer drept cadou.. tot un portret!
                 Este extrem de puţin. Se câştigă foarte greu în calitate de freelancer.

Articol publicat de Dana.

Despre Mall-uri şi magazine mari.

         Personal, iubesc magazinele mari, cum ar fi hypermarketurile sau anumite magazine din Mall, nu toate.
         Este enervant să intri într-un magazin micuţ, cum ar fi Kendra sau Sevda, să spunem. Intrasem recent cu o prietenă în BSB de la Shopping City Galaţi să mă uit după nişte fuste albastre şi bocanci cu ţinte. Marfa era amestecată şi trebuia să cauţi fustele printre blugi, şube, pantaloni şi alte minunăţii, dar aveau doar una în tot magazinul. Şi aia urâtă. Iar apoi te mai întreabă şi dacă te pot ajuta cu ceva şi mai mult îţi ia să le explici ceea ce cauţi şi că, oricum, nu au în magazin.
          Vânzătoarele vor sta şi te vor privi de la casă cu mare atenţie sau îţi vor sufla în ceafă, urmărindu-te să nu furi ceva. Şi de asta nu prea au clienţi magazinele mici. Mai ales vechea întrebare, în timp ce cauţi printre haine, rimeluri, bocanci sau etc. :
-Vă pot ajuta cu ceva?
         Şi mult mai enervant este când încep să răscolească împreună cu tine:
-Dar ce zici de asta? Asta îţi place? Hmm, poate asta?
          Sau acum şapte ani, parcă. Eram prin clasa a şasea, era iarnă, (Am o memorie bună) mă plimbam cu o colegă şi am trecut pe lângă un magazin din ăsta cu îmbrăcăminte de prin oraş. Intrăm noi, dăm bună ziua, întrebăm dacă putem să ne uităm la haine.
-Puteţi, dacă nu cumva sunteţi nişte spărgătoare.
           Am zâmbit şi am zis nu, dar lor li se părea că avem feţe de spărgătoare, aşa că au stat cu ochii pe noi. Nu am stat mult şi am plecat. În plus, nu erau cine ştie ce produse Nike sau Blackwindow.
           Aşa, la magazinele de tip Deichmann, Carrefour, C&A, ai spaţiu şi timp suficient pentru a căuta ceea ce vrei, fără să fii abordat de toţi ciudaţii. Ăia de la casă ar trebui să te ajute DOAR dacă sunt solicitaţi, în orice caz.

XoXo.

Vă pupă Danny. :3

Viaţa, ca un film de comedie.

                    Error 404: Reality not found. Tind să cred că nu există timp, ci totul e un prezent continuu care devine amintire sau secvenţă. Atunci, ce mai este real dacă tot ce te înconjoară este un fals total? Şi mulţi cred în existenţa unei dualităţi, de parcă nu există niciodată o a treia opţiune: Alb şi negru, iubire sau ură, prieten sau duşman, înger sau demon.
                   Demonii sunt nişte creaturi foarte ciudate. Limba lor natală este latina veche, ceea ce este cam egoist pentru celelalte popoare moarte. Poate pentru că au fost romani, strămoşii italienilor. Şi dacă se presupune că ei vorbesc toate limbile pământului, cum i-ar sta unuia dintre ei vorbind franceză.. sau ungară? Cum îţi fură sufletul atunci? Cu un corn şi un colac secuiesc? Nu le-ar fi mai uşor să fure suflete dacă ar avea internet ? Apoi mai sunt toate chestiile care ne înconjoară: Toate arată la fel privite la nivel atomic. Nu deosebeşti lemnul de fier sau un om de un câine. Şi s-ar presupune că s-a descoperit locaţia esenţei vitale, sufletul. În niciun caz în creier sau inimă (asta ar fi cam egoist), ci în propria ta aură exterioară, în tot corpul. Şi mai este ironic faptul că unii cred că oamenii sunt singurii care au suflet, dar tot ceea ce te înconjoară are o aură proprie. O esenţă vitală există oriunde, prin urmare. Gândurile noastre ne influenţează tonusul emoţional pe o perioadă lungă de timp, dar şi lumea exterioară. Gândurile au greutate, oamenii au un al treilea simţ. Ca atunci când cineva se uită insistent la noi şi ne întoarcem, cu toate că suntem întorşi cu spatele. Dacă de fiecare dată când mănânci sau bei gândeşti pozitiv, vei deveni mult mai optimist.
                     Există o legătură între eul fizic şi cel metafizic şi dacă unul este sănătos, la fel este şi celălalt.

Şi uite cum un gând îţi poate schimba viaţa. Totul este o joacă, distrează-te !

Articol publicat de Dana. :)

Secrete.

                     N-aveam ce face într-o seară, dar vorbesc serios. Mă uitam în tavan şi meditam asupra secretelor. Am ajuns la concluzia că multe sunt penibile, dar acele penibilităţi contează.
                     Vreau să vă gândiţi la toate secretele pe care le aveţi şi să vă întrebaţi dacă sunteţi singurele persoane care ascund respectivul lucru. Am constatat că oamenii ascund anumite aspecte din viaţa lor pentru că le este ruşine de greşeala comisă, de ei şi de impresia pe care o vor lăsa celorlalte persoane. Pura realitate este că suntem oameni şi într-un anumit punct gândim la fel.

• Îţi este frică să îi spui iubitei că ai înşelat-o. Şi stai cu conştiinţa încărcată că într-o zi va afla. Şi va afla că doar este femeie. Deci, decât să dormi pe preş după ce nevastă-ta află că nu e singura persoană din viaţa ta, mai bine îi spui sau dai divorţ. De ce să chinui o persoană dacă nu-i poţi satisface nevoile emoţionale?
• Nu le spui prietenilor în faţă părerea pe care o ai despre ei, dar le-o spui multor altora, iar acei mulţi alţii vor avea grijă să-ţi divulge complotul. Sugerez să fii sincer şi vei fi apreciat. Spune tot ceea ce gândeşti. Măcar nu vei avea nimic de ascuns şi oamenii vor avea încredere-n tine.
• Ai spart o vază şi nu ai recunoscut. Ai dat vina pe hamster. Şi adulţii sparg lucruri, doar că ţipă mai tare când odraslele lor sparg ceva. Dacă eşti mai mic, eşti vinovat. Regula de h'aur a junglei.
• Porţi aparat dentar sau ochelari în timpul liber.

Desigur, oamenii nu ar mai avea nevoie de secrete dacă ar exista mai mult simţ civic, înţelegere, moralitate, educaţie şi compasiune. Secretele cu adevărat grave sunt atunci când omori o fiinţă. Cu toate astea, ne lăudăm că seara trecută am ucis cinci drăcovenii de ţânţari. Las' că există o forţă superioară care are grijă de toate şi nu se numeşte Cristos. Se numeşte karma. Şi câţi ţânţari ucizi, atâtea capace după ceafă îţi dă şi ea. Obişnuiam să am secrete. V-am spus că am dat foc în scara blocului acum 9 ani? Că încă mai dorm cu animale de pluş că-mi e frică de întuneric? Îmi e frică de moarte de clovni şi unora li se pare amuzant, aşa că se prefac că mă duc la clovni până încep să plâng ca o zgâtie de 5 ani de frică. Da, am o problemă gravă cu clovnii. Niciodată nu ne-am înţeles. Totuşi, dacă vrei ca ceva să rămână secret, fii mai tăcut. Cu cât arăţi mai mult, cu atât eşti mai expus. Şi fii gata ÎNTOTDEAUNA să îţi fie trădată încrederea atunci când împărtăşeşti un secret. Oamenii nu îşi pot ţine gura, dar când unii vor râde, să nu-ţi pese. De parcă ei nu au secrete. Gândeşte-te ce ar putea face sâmbătă seara cu o lupă şi o pensetă când sunt singuri acasă. De parcă ei sunt mai buni, de parcă tu trebuie să te demoralizezi. Puţini vor îndrăzni să te lovească pe faţă, deci nu-ţi fie ruşine de tine, cu tine şi nu îţi fie frică de faptul că vei fi respins ! Fii cât de sincer poţi, în orice situaţie ! Arată că nu îţi pasă de greşelile tale şi că înveţi din ele, că toţi suntem egali şi că eşti mândru !

Stay strong ! 

Dana.

Oameni mici, cuvinte mari.

               Fiecare vârstă e frumoasă în felul ei. La 3 ani culegi furnici şi le faci tocană împreună cu prietenii, pe la 7-8 ani mergi cu un ghiozdan de două ori cât tine la şcoală, pe la 11-12 ar fi cazul să nu faceţi drame legate de dragoste că abia dacă aveţi un metru şi-o sămânţă, iar la 17-18 ani ar fi cazul să vă maturizaţi. E foarte simpatic să mai fii încă un copiluţ drăguţ, micuţ până la 90 de ani, dacă e posibil şi dacă ajungeţi până acolo.
               În primul rând, cred că ar trebui să vă daţi seama că e josnic pentru voi înşivă să loviţi o persoană. Ceea ce oferi, primeşti înapoi. De multe ori, înzecit. Probabil aţi fost victimele anumitor violenţe doar pentru că se întâmpla să aveţi greutate în cuvintele voastre sau că e împotriva conştiinţei voastre să loviţi o persoană. Cuvintele rămân arma oamenilor inteligenţi. Este josnic mai ales pentru o fată să fie violentă. Pe mine, acest fapt mă duce cu gândul la provenienţa respectivei: Familii în care nu li s-a oferit atenţie, mame iresponsabile, certuri, bătăi. Cât despre palme sau păruială, clar locul vostru este pe centură, cu cea mai mare stimă pe care v-o port.
                Încetaţi cu bârfele între "prieteni". Toţi postaţi pe Facebook faptul că v-au ajuns bârfele, că sunteţi persoane puternice, că lumea e rea, voi sunteţi buni.. Aberaţii la kilogram ! Cunosc un caz foarte apropiat. În sala de clasă. În ora de sport, bârfea una din prietene, iar în faţa ei zâmbea, se purta frumos. Eşti jalnică, falso! Zi-i în faţă nesimţirile pe care le-ai zis despre ea altora. Nu cred că i-am făcut ceva tipei în afară de faptul că nu mă încurc cu ea, dar am fost amabilă cu ea. Azi îngâna un cuvânt pe care-l spusesem eu ca răspuns la oră. Probabil se credea interesantă, dar ştiţi cum e. Patrupedele îşi imită stăpânul. Good boy, Sparkie! Pe lângă faptul că îţi creezi o imagine de bârfitoare, ajungi să fii netolerată de ceilalţi. Şi oamenii vorbesc cu tine din respect pentru ei, nu pentru mizeriile pe care le spui despre ei, cu lumina stinsă.
              Ar fi cazul să puneţi punct situaţiilor în care minţiţi cu nesimţire despre alte persoane. Prioritatea ta e viaţa ta şi atât. Am cunoscut persoane despre care se spuneau tot felul de poveşti din răzbunarea unora cărora "Nu le plăcea faţa lor" sau pur şi simplu le-au văzut în trecere, pe la un pub şi deja le cunosc. Tot spunea o tipă despre care nu auzisem în viaţa mea nimic până la un punct, că sunt satanistă şi că.. fac voo-doo. Mai puţine poze cu iubiţii tăi trecuţi de 40 de ani şi decolteuri până la buric, să ajungi să îţi faci o cultură generală pentru că e evident că nu ai.. şi să îţi deschizi mintea aia încuiată.
            Deci, fără violenţă, măşti, minciuni, ipocrizie sau drame, poate aţi face un pas către realitate şi v-aţi îndepărta şi voi de stadiul de primate.

Păi, eu sunt mai micuţ şi mai drăguţ .. mai pufos şi.. mai tăcut. Poate de asta oamenii îşi permit atâtea. Dar să îi ferească sfântul altar să îşi permită prea multe.

XoXo, Dana. :3

Defineşte frumuseţea! Dacă poţi.

              O poţi vedea? O poţi desena? Dacă nu e ceva abstract, poţi face pe oricine să o vadă la fel? Şi dacă nu toţi ar vedea-o la fel ca tine, i-ai putea condamna? Supravieţuirea esteticului absolut ar duce la înlăturarea rasei umane definitiv. Dacă nu există, o poţi defini?
              Copiii mor de foame în Africa, altora genetica nu le-a oferit mâini, unii s-au născut cu progeria. Un om e pe patul de moarte în acest moment, altul se naşte. Când priveşti la scară globală, o flacără se stinge, alta se aprinde. De ce este mai importantă viaţa ta decât a lor? Încep să cred că există atât de multă răutate încât frumuseţea este cauzată de milă. Un orb este frumos pentru că îmi e milă. Un om fără membre este frumos pentru că îmi este milă. Dacă orbul nu ar fi fost orb niciodata, dacă omul fără membre ar fi fost norocos să le aibă de la naştere, ar mai fi fost aceştia doi consideraţi frumoşi, luând în calcul faptul că ar fi avut acelaşi caracter blând şi inima caldă? Te asigur eu: nu.

               Ar fi mii de lucruri de spus, de analizat, de observat. E nevoie de inteligenţă pentru a şti acest lucru: Dacă din 20 de seminţe, doar una va încolţi şi va deveni o floare, de ce să o calci ? De ce să omori un animal doar pentru că nu e de rasă?
 În viaţă totul e o ironie.
Când te simţi ameninţat de superioritatea cuiva şi nu-i găseşti niciun defect, "urât" va fi singurul lucru care-şi va ieşi pe gură.
Cu toate că acea persoană nu a făcut rău nimănui, îţi vei dori să moară pentru că e urâtă, sub pretextul că "trăieşte degeaba" doar pentru că tu nu poţi privi mai departe de aparenţe.
Dacă s-ar îmbolnăvi de cancer sau ar muri, brusc ţi s-ar face milă de ea. Te-ai duce la ea să o iei în braţe şi să o încurajezi, sau pur şi simplu ai trece cu ochii în jos pe lângă ea căindu-te că nu treci prin ceea ce trece ea.
În acest punct al vieţii ei, nu ai mai îndrăzni să spui din nou că trăieşte degeaba fără ca sufletul să-ţi plângă, decât dacă nu ai respect nici pentru tine. Iar dacă nu ai, nu eşti cu nimic mai bun decât acea persoană.

Deci, de ce să spunem despre o persoană că este urâtă pentru că se îmbracă decent, este săracă, nu are unde să locuiască, nu are părinţi care să o ajute, este grasă, are nasul prea mare, sau e prea slabă? De ce frumosul stă în decolteuri, copii de bani gata, copile complexate care încearcă să se impună sau pupincurişti? Aceasta este societatea pe care o modelăm, pe care ne-o dorim?
Un om urât este un om care nu ştie să fie bun, care nu ştie să asculte, care te loveşte în loc să îţi explice. Un om care nu înţelege că frumuseţea înseamnă profunzime şi inteligenţă. Frumuseţea e artă, iar arta e relativă: Unii o apreciază, alţii nu.

Părere despre IMVU.

              Specimenele acestui cadru virtual sunt plozi, copchii, mucoşi, puradei de 13-14 ani care ascultă skrillex, comercială şi manele şi se întrec în supremaţie: Care e mai şmecher şi cine va fi prostul Alpha care va ataca orice mişcă prin intermediul turmei sale de spartani. În alte cuvinte, copchii de 13-14 ani care abia leagă două cuvinte şi care au probleme sociale. Prietenia lor se "câştigă" în funcţie de ăla care înjură mai tare şi mai murdar. Ca să ai prieteni, tre' să îi înjuri cât mai mişto şi să îi alinţi cu ''prostule, jet, marş'' şi să fii cât mai original în exprimare.
              Probabil că lor li se pare foarte normal să baţi palma cu prostia şi nu înţeleg că oricine poate să înjure. Să fim serioşi, ăia cu Iq-ul limitat la 69 asta fac.
              Primul meu cont pe IMVU a fost DanielleAngelle, undeva în 2010, iar la începutul lui 2011 xDanielaRO despre care se specula că nu este contul meu, ci că mi-a fost dat de către o piţipoancă (BlondeDulce sau aşa ceva) pe care eu am cunoscut-o după 2 luni de la crearea contului, când deja aveam toate chestiile cumpărate: De la ochi până la avatar. Ce-i drept, e greu să cunoşti oameni de treabă pe IMVU, de aceea eu am fix 6 prieteni momentan cu care mă înţeleg genial de bine. Am mai avut destul de mulţi pe parcursul timpului, dar majoritatea s-au lăsat de Imvu.
                Am fost înjurată pe pulse acum câteva zile de către o mucoasă de 13 ani căreia i-am dat chat de pe contul iubitului meu să discut cu ea. Fata vorbea foarte frumos când a văzut că vorbeşte cu un băiat, ba chiar mi-a zis că o cheamă Bianca. Când i-am spus că sunt Adrielle, deja se transformase în Chupacabra: Păi cum îţi permiţi să-mi spui Bianca? Oh, şi începuse să îşi cheme prietenii şi până la urmă a ieşit pentru că genul ăsta de copchii nu trăiesc fără spirit de turmă.
Dacă vreţi să vă apucaţi de IMVU:
-Să aveţi nervii tari.
-Să vă încadraţi în banii pe care-i aveţi şi să reuşiţi să vă cumpăraţi ochi, skin, head, sprâncene, avatar, bluză, pantaloni(Fustă sau rochie după caz), încălţăminte şi păr .
-Să nu puneţi numere în nume sau apelative de piţipoancă(DragutzaFrumoasaTha69)
-Să vă editaţi profilul şi să-l completaţi.

P.S. Mă găsiţi pe IMVU cu numele Adrielle. Nu mi-l mai schimb. Rămâne ăsta.

Să te doară talentul, la propriu.

 
 
            A avea talent presupune, mai presus de orice, multă muncă. Nu poți deveni expert într-un domeniu pentru că totul se rezumă la progresivitate, întotdeauna este loc de mai bine. Important este ca atunci când muncești pentru ca tu să progresezi, să îți monitorizezi energia astfel încât să dai tot ce ai mai bun din tine, din pasiune, nu pentru competiție și a încerca să fii cel mai bun. Este uman să greșești, de aceea, cu cât cădem, ne rănim și ne ridicăm mai mult, controlăm mult mai bine situația și evoluăm.
                  La vârsta de 8 ani, mama m-a trimis la volei, ceea ce nu era o pasiune pentru mine chiar deloc ( Multă gălăgie, nevoie de forță, febră musculară, transpirație , ceea ce nu mă făcea să îmi placă prea mult. Cu toate astea, m-am obișnuit și am pus osul la treabă serios, astfel încât peste 2 ani deja visam să fac o carieră din asta. Știu cât durează să prinzi control asupra mingii și cât doare să o lovești: Bătături, febră musculară, usturime, durere. Totuși, am învățat să îmi concentrez energia pe minge și cu cât simțeam că mă doare mai tare, cu atât loveam mai bine. Am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu este ceea ce caut în viață: Să fiu o ciolănoasă cu corp de băiat de 1,85 , transpirată și parte dintr-o echipă în care nu te simți bine.
                 Dacă îți place să desenezi, înseamnă că știi cum e să îți amorțească mâna și ochii încercând ca opera ta să arate cât mai bine, dacă editezi poze, știi cum e să ai grija la fiecare detaliu, să te doară ochii, mâna și să te simți deshidratat. La instrumente muzicale, știi cum e să faci bătături, să îți curgă sânge, să renunți la unghii ca și fată tocmai pentru a-ți fi mai ușor, să te chinui luni întregi pentru ca un sunet să iasă perfect sau să mergi la școală cu degetele-nvelite în leucoplast. Dacă îți place să scrii, intervine drama de idei care te frustrează într-una: Care e următoarea mișcare. De fapt, ea intervine în toate domeniile artei: Pictură, muzică, dans, literatură, sculptură, etc. La dans, vorbesc puțin din exterior pentru că nu am mai făcut de la 6 ani, dar necesită multă dedicație minte-corp și este unul dintre cele mai periculoase stiluri de artă pentru că te poți răni în funcție de stilul de dans abordat. Există multe persoane care-și rup mâinile încercând să facă street dance.
                 Știu cum e ca ceilalți să nu aprecieze niciodată. Nu toată lumea, desigur, ci doar unii care mereu vor încerca să te facă să te simți incapabil. Am primit reproșuri gen: Desenul l-ai copiat de pe calculator, ți l-a făcut altcineva, și eu pot face unul mai bun, e o tâmpenie, nu exprimă nimic. Cele mai dure au fost când mi se spunea că le copiez de pe calculator sau mi le fac alții când eu puteam foarte simplu să fac respectivul desen de față cu ei. Totuși, am continuat. Mi s-a spus că blogul meu este o prostie, dar am continuat. Mi s-a spus că imaginația mea e total copiată sau aberantă. Am continuat. La editare poze, mi s-a spus că sunt banale, dar am continuat. În plus, am învățat singură să fac asta. La chitară, nu mi s-a reproșat nimic, dar există unii care se uită urât. Vă asigur că e greu să înveți datorită durerii. Chiar acum am 3 bandaje și.. am continuat. Dacă eu am continuat, am făcut-o din pasiune, pentru că știu cine sunt, ce vreau și ce gândesc. Îmi cunosc sinele interior. Dacă eu pot, sunt sigură că și tu poți.

XoXo. Dana.

Ideea de frumusețe a societății.

             
     Frumusețea, ca fapt divers, este un lucru relativ, aidoma inteligenței și normalității. Nu toată lumea te va considera frumos, la fel cum nu toată lumea te va considera urât. Părerile vor diferi în funcție de așteptările și perspectiva fiecărui om referitoare la nevoile sale estetice. Totuși, vreau să fac abstracție de acest lucru și să mă refer scrict la unii copii aroganți care consideră că dacă ai bani și haine de firmă, ești invincibil și superior celorlalți.
                   În spatele acestor copii stau părinți care muncesc cu greu să le facă toate poftele și lasă de la ei tocmai să aibă odraslele lor ce-i mai bun. Cred că, încercând să-i gâdile atâta-n creștetul capului, uită faptul că au nevoie de educație și, astfel, îi scapă de sub control.
                   Ca fapt divers, vă voi spune o poveste petrecută acum trei ani cu o tipă din cartierul alăturat, ICFrimu. Nu voi da nume, nu are treabă cu blog-ul meu, iar dacă ar avea, probabil s-ar comporta ca o primitivă, deci.. e o cauză pierdută această persoană. Ea era colegă de clasă cu o vecină, deci eu eram a opta, ea a șaptea, mai înaltă cu un cap decât mine și cu vreo 15 tonuri diferență la culoarea de piele pentru că dumneaei are etnie rromă. Din câte îmi spuneau anumite persoane, i-ar fi plăcut de prietenul meu. Deci, vă dați seama că, plăcându-i de el, căuta nod în papură, mai exact.. cu ce anume să mă jignească? Tipa nu știa nimic despre mine, evident, dar ar fi dedus ea că mă îmbrac de la second hand, că arăt nu știu cum, că n-am bani de habar n-am ce, că mai sunt și proastă, urâtă de îngheață apele .. bla bla-uri cu care mă aburea pe messenger pentru că în realitate întorcea capul când mă vedea. Tatăl ei e mort, cine știe prin câte traume a trecut și copilu' ăsta și frustrarea ei este evidentă: N-a avut parte de suficientă dragoste din partea părinților și a înțeles că sensul vieții e găsit în portofel.
                   Revenind la oile mele, nu văd rostul în a cumpăra rochii după rochii, haine după haine pe care nu le îmbraci decât o singură dată din cauza lumii care te va critica. De ce îmi trebuie mie un decolteu și pantaloni foarte mulați să-mi arăt anumite părți? Avantajul meu este că nu fac sport, nu țin cură de slăbire, mănânc orice și nu mă îngraș absolut deloc, dar eu am alte principii: Cine te iubește cu adevărat, te iubește pentru ceea ce ai în cap, nu pentru faptul că al tău corp e partea cea mai bună din tine. Deci, dacă mă vezi într-un tricou, blugi și skateri, iar toamna în bigmen, să știi că așa mă simt eu bine. Skaterii sunt chiar comozi! Și mai important decât a te vedea lumea frumoasă, e să te simți tu bine și să fii cât mai naturală. Asta-i important în viață: fericirea și inteligența. Pentru că, dacă ai cap, îți faci singur banii cu creierul, nu cu sânii.

Articol publicat de Dana.

Despre idei şi realitate în general.

 

   
                  În legătură cu oamenii care mă apreciază şi cărora le mulţumesc pentru asta, m-au întrebat cel mai des de unde îmi vin ideile pentru articole. Am reflectat mult pentru că nici eu nu îmi puteam da seama de unde. Poate desene animate ? No. Ghicesc în cafea ? Nea. Răspunsul stă în mâinile noastre: *Unii simt ploaia, alţii doar se udă.* Dacă nu simt că vreau să scriu despre ceva într-un anumit moment dar ştiu că ar fi o idee bună, aştept momentul în care mă simt pregătită moral. Am un caiet în care îmi notez toate ideile. Ce-i drept, în ultimul timp am simţit doar păduchi. Nu-s eu cea în cauză. Nu-mi merge televizorul şi nu mă mai pot uita la desene animate.
                       Ideile geniale vin când nu ne aşteptăm. Am observat că seara ideile sunt un prăpăd. Mă gândeam că ar fi genial un rap despre cum eu, spiderman, mă cocoţ pe tavan, iar vecina mea bate în ţeavă să-mi mut picioarele de pe apartamentul ei. Nu este una dintre cele mai tâmpite idei ale mele pentru că ele vin pe bandă rulantă şi chiar mă întrebam cum ar fi să ai ciumă la subraţ. Şi cum naiba arată ciuma, mă rog? Ar fi legal să ai păr între dinţi sau în cerul gurii sau primăria te-ar ruga respectuos să îl dai jos? Cred că se poate întâlni orice pe Terra. Gândeşte-te câţi oameni au alergat dezbrăcaţi pe stradă când nu erai acolo, iar poliţia era după ei. Gândeşte-te câţi copii mănâncă rujul mamelor lor în acest moment sau câţi beau Vodka pe ascuns. Când eram mică, mi s-a spart oglinda în cap şi nu mi s-a dat nicio şansă de a mă întoarce la Socola căci oglinda nu mi-a făcut nici măcar o zgârietură.
                      De câte ori ai greşit în viaţă şi de câte ori nu ai regretat deloc ? Asta pentru că te-ai iertat pe tine însuţi. De câte ori ai ştiut să râzi de tine şi să recunoşti că nu eşti cu nimic mai normal decât ceilalţi? Nu eşti normal deloc. Normalitatea nu există, prietene. Toţi am coborât de pe cracă şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne bulim căpăţâna de al dracului ciment că deh! Cine ni l-a pus în cale? Te-ai îmbătat cel puţin odată, ai pierdut cel puţin un prieten, ai spart cel puţin 10 pahare din vitrină, ai îmbrăcat măcar odată chiloţii pe dos, ai fost prins când nu voiai să fii, ai fost umilit, dar ai şi zâmbit. Ai fost prost, ai fost deştept. Ai fost o persoană. Dacă eşti de acord cu toate astea, înseamnă că ai idei. Viaţa ta e o întreagă idee.
 PS. Subiectul de mâine este nebunia. Cred că am ce scrie la acest capitol. Mă caracterizează total.
Articol publicat de Dana.

Într-un câmp cuantic, nu sunt decât o particulă.

                       Când o formă de viaţă nu este născută, nu există, nu simte. Nu îi e foame, nu se îndrăgosteşte. Nu poate nici să moară pentru că nu trăieşte. Mi-aş acoperi rănile cu praf cosmic pentru că el înseamnă tot. Are sens să mă prăbuşesc, să păşesc, să cunosc? Metamorfoza mea e o perioadă măsurată în timp. Timpul nu este nimic. E un vid fals, o iluzie. Nu are culoare, dar are personalitate. Sunt o teroare, o anomalie genetică ce poartă denumirea de om, dar cât de umană sunt? Când bestia din mine se hrăneşte cu durere, când stau lângă tine făcând ceva banal.. Ascut un creion lângă tine, iar tu mă priveşti. Suntem la fel de neimportanţi, la fel de banali. Putem comunica, dar ce înseamnă totul? Sunt un destin pierdut într-un borcan plin cu timp, iar timpul este infinit. Stăm şi ne privim într-un ciob de oglindă în timp ce ne pieptănăm. Pletele mele roşcate şi ude îţi ating ţie mâna. Avem pielea albă, suntem încredibili, dar eu nu exist. Sunt o pată mică într-un univers care se întinde pe timp şi spaţiu. Eram o copilă ieri, o adolescentă azi, în curând o nefiinţă liberă. Voi şti că am trăit, dar voi şti că nu am fost născută vreodată. Nu mă voi îndrăgosti, nu voi muri, dar nici nu voi trăi. Nu voi conştientiza când lumea mă cheamă din nou. Amintirile mele se vor reconstitui toate, nu voi şti cine am fost sau lângă cine. Te voi uita şi nici nu voi şti acest lucru. Voi fi nevoită să îmi fac un destin nou, fără tine şi nu mă va durea pentru că nu te-am cunoscut niciodată.
Articol publicat de Dana.

Gând complet confuz (1)

                      Unde erai când pământul îmi crăpa rădăcinile mele de bufniţă nou-născută ? Când eram un fragment nenorocit de energie ce plutea într-un vid ameninţător de neprezenţă şi nefiinţă? Uneori mă simţeam eu printre gratiile ce nu le întâlniserăm până atunci, alteori mă simţeam tu . Tu te simţeai ca toţi, iat toţi trăiau prin nimic.
                       Supremaţia unui ac atinge cota de pieptăn când îl aşezi lângă altele, de armă cu pumnal când îl arunci sau îl laşi să cadă liber. Aceste fiinţe trebuie închise. Mi-am semnat contractul de creatură odată ce mintea mi-a devenit verde , iar ieşirea din banal avea să mă coste infinitatea violetului. Umbra ce se năştea dintr-o cutie fără soare, închisă de generaţii, se curba către miezul existenţei şi se ondula ca firul de păr, într-un cercel de tabla. A rămâne conştient prin ceilalţi înseamna, de fapt, a fi mai morbid decât tine. Viaţa, o iluzie de scurtă durată, o papiotă pe care o rulezi într-o cameră goală, este o pasiune pentru trecerea în nefiinţă şi revenirea la ceea ce erai. Conexiunile noastre nu sunt paralele. Se ating în infinit , în acel punct în care numerele nu mai încap şi nu pot convieţui cu cioburile sparte de portocale ce se frâng zemos în farfurie. Cănile se ciocnesc cu mileniile, oamenii cu amarul. Trasăm un cerc în jurul degetului şi ne închidem amprenta în propria noastră poveste. Nu poţi simţi firimiturile de pâine dintre pagini. Încearcă să simţi propriii tăi paşi !
Articol publicat de Dana !

Povestea Amandei Todd. Lecţie de viaţă pentru toţi.

                       Videoclipul vorbeşte de la sine.
                        Pentru că multe fete se plâng că nu sunt apreciate şi băieţii sunt cu ele doar pentru că sunt nesimţiţi şi au doar un singur interes, gândiţi-vă de 10 ori: Sunteţi demne de respect? Dacă da, înseamnă că postaţi lucruri frumoase pe FaceBook, vă îmbrăcaţi potrivit vârstei voastre, frecventaţi biblioteca, vorbiţi decent, vă purtaţi frumos şi nu folosiţi machiaj strident. Fiind vorba de polul opus, dacă pe FaceBook apăreţi mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, frecventaţi cluburile, urâţi literatura şi arta, vorbiţi mai urât decât un nemernic şi faceţi orice pentru a atrage atenţia, vi-o faceţi cu mâna voastră.
                       Lumea te va cataloga în funcţie de felul tău de a fi. Te va cataloga şi după haine pentru că ele spun multe şi nu mă refer pe plan superficial. Cum vrei să fii respectată dacă formele ţi se văd de departe, dacă scrisul tău este total agramat sau îi critici pe cei din jur pentru că *Vai, ce faţă are aia!*? Dacă ai ajuns să spui şi asta, fără supărare, dar te poţi numi târâtură cu diplomă şi nu mai este necesar să te plângi că nu ai prieten pentru că băieţii sunt răi şi încă ceva. Lumea nu se fereşte de tine din ciudă. Meditează.
                        Internetul este un mediu dur şi dacă te laşi manipulat, tu pierzi. După aceste rânduri scrise de o fată oarecare, cheia este la tine. Ce uşă deschizi?
Articol publicat de Dana.

Stereotipuri pentru genuri muzicale

• Metaliștii sunt persoane rele, egoiste și sataniste. La fel ca adepții altor genuri muzicale, avem și noi persoane rele, dar nu toți suntem. Nu toți sunt egoiști. Sunt cele mai drăguțe persoane pe care le-ai putea cunoaște, dacă nu ești o persoană cu prejudecăți. Cât despre satanism, un tricou negru sau faptul că asculți metal, nu te fac satanist. 
• Hip-Hop-ul este cea mai bună muzică. Greșit! Muzica bună este cea provenită din suflet, necomercială, indiferent de genul muzical căci ORIUNDE există acest gen de trupe comerciale. Eu, de exemplu, apreciez mesajul din melodiile hip-hop.
• Muzica clasică este pentru moșnegi. Nu! Acest gen de muzică îți dezvoltă intelectul mai mult decât orice alt tip de muzică poate. Reprezintă inteligența de a cânta la un instrument și mesajul nu trebuie transmis prin cuvinte pentru a fi înțeles. 
• Maneaua este un gen muzical incult. Aici nu mă pot pronunța decât cu un mare DA! Sunt lălăeli și nu au nimic de transmis. Ele sunt ascultate de amatorii fetelor aproape dezbrăcate care își mișcă... mâinile... și.. picioarele ... și mijlocul pe ecran, de țigani și de cei cu intelectul foarte slab. 

La școală se fac diferențe !

                  Singurul ciclu școlar în care nu se fac diferențe este liceul și pot spune asta după ce le-am parcurs pe celelalte. Mai este și grădinița. Dacă stăm să ne gândim bine, și acolo se fac diferențe.
                  Când eram mică, am avut 5 serbări la grădiniță și pot spune că în niciuna dintre ele nu am avut un rol mai special. În această perioadă se fac diferențe după cât de simpatic ești și aveam vreo 5 tipe care arătau mult mai în vârsta. Niște femei în miniatură dacă se poate spune și așa. Ei bine, ele primeau roluri de genul : Prințesă, înger, Crăiasa zăpezii.. bla bla ! Dacă nu ești simpatic, vei avea roluri urâte precum: om de zăpadă, brad, ren.
                 În 1-4, simpatia rămâne aceeași și copiii drăguți au roluri drăguțe. Învățătoarea mea se numea Valerica Țapu și se presupunea că este „cea mai bună învățătoare”. Drăcie ! Pot spune că era o persoană cu două fețe pentru că la ședințe și în prezența părinților se purta frumos cu noi, iar când ei nu erau, la cea mai mică greșeală primeai palme, erai trasă de păr, primeai capace peste cap, pumni în cap sau bătăi la palmă. La câte lovituri am primit de la ea, am și motive să o urăsc. Uram să merg la școală. Eram speriată de ea, mai ales când învățătoarea s-a purtat ca un tiran cu tine, te-a tratat ca ultimul om, iar apoi se întâlnește cu tine pe stradă și te întreabă dacă mai locuiești în x loc. Păi sorry, dar asta e nesimțire!
                În 5-8, diferențele se fac în funcție de gradul de toceală, lingușeală și complot în secret cu profesorii. Dacă stai la bârfă cu ei când nimeni nu este în clasă și ești atât de pervers încât să spui orice mișcare din clasă, profesorul te va aprecia.
                La liceu, ceea ce trebuie să faci este să înveți și să nu intri în probleme. Abia aici ți se descoperă adevărata valoare. :)
Articol publicat de Dana.

Cât despre combaterea bârfei ..

                  ''Vecinul de deasupra dă găuri sau.. îşi dă găuri.. căci nu ştiu dacă îşi dă în cap sau în perete . La cât de alcoolic este şi la câtă băutură încape în el, nu e de mirare că s-a născut într-o cabană facută de el, mai ceva decât Chuck şi Norris'' Uite o bârfă ! Conform petiţiei din anul 5781 Î.HR. , fiecare blogger român are voie să îşi exprime direct sentimentele . Îi şi înţeleg ! Cum blogul se intitulează ''Glasul Bârfei'', am dreptul în acte de a scrie bârfe . Dar, ne-am gândit cum ar fi ca pe un blog de bârfe care nu prea are bârfe să apară un articol despre bârfă anti bârfă ? Neee, era Fuego deghizat în şuncă .                     Nu ştiu voi ce credeţi despre persoanele insipide, dar eu am un magnetism pentru ele . Persoane fără caracter care nu au altceva mai bun de făcut decât să se fâţâie prin toate colţurile şi să înceapă acelaşi subiect : x De aici, imaginaţia autoarei lasă frâu liber revoltei ''Vă spunem sincer, ne deranjează neavuţiile noastre, de aceea bârfim căci trăim în turmă, la marginea oraşului Galaţi. Ne scăldăm în mocirlă şi estetica noastră este la pământ la propriu şi figurat . Suntem putred de bogate cu iarba care creşte în tomberoanele de la Ecosal şi avem genţi de firmă aruncate de Elena Udrea în pubelă . Ne interesează aspectul celorlalţi şi ne freacă până în os, dar am uitat că ne-am născut în scorbură, nu în Betleem . '' Dragele mamii, suntem făcuţi toţi din aceleaşi chestii cretine, trăim în acelaşi univers cretin despre care nu ştim nimic, dar nu biologia şi astronomia sunt priorităţile mele acum .                   Nâţ, voi nu aţi bârfit ? Eu da şi o spun cu mâna pe suflet că aş fi lăsat tot pentru prieteni, dar oamenii vin şi pleacă, iar când pleacă, rămân, de multe ori, amintiri tâmpite . Oamenii care mă bârfeau, cu care m-am certat... I-am urât pentru că am un orgoliu mai mare decât îţi permite ţie vremea sau concepţia nenorocită despre viaţă . Şi de data asta am dat-o vulgar, v-am jicnit, la dracu luav-ar şi ţine-v-ar la păstrare . Eşti bun ? Semnul păcii pentru tine . Învaţă să nu mai laşi tot de la tine pentru toţi imbecilii care încep discuţii mediocre şi o termină în crize de nervi . Mi-aş scrie teoria pe pereţii camerei voastre , mi-aş introduce simbolurile sub formă de tatuaje pe retinele voastre să le vedeţi zilnic şi nu v-aş plăti taxele suplimentare pentru a vă cumpăra var lavabil . Învăţaţi că sensul vieţii nu o veţi găsi într-o .. *aici vă explică BUG Mafia mai bine* . Criticaţi haine, dar sunteţi în măsură să criticaţi caracterul ? Nu . Pentru că nu staţi să inhalaţi esenţa, doar aparenţa .                  Încă mai ai motiv să tragi cu dinţii de partea oamenilor calmi ? Trage şi vezi să nu mai rămână cărniţă .Pariu că eşti o persoană atât de abjectă încât totul se rezumă la ''Ce faţă are x, ce haină are x sau ce păr are'' . 1000 de păreri cretine să aveţi că tot nu combateţi realitatea cu teoriile voastre . Dacă eşti o persoană slabă, nu te mai consuma pentru aceste oi sugătoare de hemoglobină . Tu eşti centrul Universului, iar ceilalţi plutesc în jurul tău . Cine nu te respectă suficient, zboară de pe orbită sau face cunoştinţă cu gaura neagră .

                 Crezi că sunt prea vulgară ? Doar dacă te simţi atacat sau nu înţelegi că nu se mai poate cu frumosul în cazul ruginiturilor. Apelaţi la programul Rabla în caz că nu aţi înţeles mesajul ! 

Fii mândru că eşti român !

                       Se spune că fiecare popor are o istorie mai bogată sau mai săraca. Una din cele mai frumoase istorii este cea a românilor deoarece nu au purtat lupte de cucerire, doar de apărare a ţării. 
                        Multora vă este ruşine să ridicaţi capul în lume şi să vă mândriţi că sunteţi români datorită ţiganilor care sunt confundaţi cu noi. Dragi români, amintiţi-vă că avem o istorie mare, iar ţiganii nu au nimic. Noi ne tragem din moşi-strămoşii noştri, dacii, avem sângele lor, vitejia lor, puterea lor, iar ţiganii îşi au originile din India . Priviţi-ne istoria ! Priviţi Dacia acum 2000 de ani . Ceea ce se afla pe meleagurile noastre, nu se afla în toată Europa. Mulţi şi-au dorit să ne cotropească ţara, dar le-am ţinut piept aproape mereu. Mulţi au vrut să ne îngroape istoria prin teorii murdare şi se pare că au reuşit. Cine suntem noi ? Foştii daci ? Mai nou suntem aceeaşi cu ţiganii. Este umilitor, jalnic şi grotesc să crezi acest lucru, europene ! 
                          Românilor, vreţi motive de mândrie ? 

•               Avem talente nedescoperite, care vor rămâne anonime pe veci. În plus, nu francezii au inventat penicilina aşa cum cred ei, ci noi . Industria muzicală este cea mai puternică din întreaga lume . De ce ? Pentru că o facem curat , iar dacă nu mă crezi, informează-te despre Illuminati şi află de ce este Lady Gaga aşa de celebră .
•               Nume mari ne-au marcat trecutul, însă noi le-am dat uitării : Henri Coandă, Traian Vuia, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gheorghe Asachi, Alexandru Ioan Cuza... 
•               Vampirii s-au inventat după ce s-a aflat de dracula. Transilvania noastră este renumită pentru aşa ceva . 
•               Avem cea mai dificilă şi complexă limbă. Noi putem învăţa cu uşurinţă ORICE limbă străină, pe când alţii nu pot la fel de uşor să înveţe limba română . 
•               Învăţământul nostru este unul dintre cele mai dificile, de aceea un copil de 15 ani ar putea intra direct la facultate în Marea Britanie din punct de vedere intelectual, dacă deţine cunoştinţe de limbă engleză .

                            Vrei o concluzie ? Nu îţi îngropa singur trecutul. Informează-te ! Orice informaţie te va duce tot mai aproape de cunoaştere . Fii mândru că eşti român. Ai şi motive .