
În 1-4, simpatia rămâne aceeași și copiii drăguți au roluri drăguțe. Învățătoarea mea se numea Valerica Țapu și se presupunea că este „cea mai bună învățătoare”. Drăcie ! Pot spune că era o persoană cu două fețe pentru că la ședințe și în prezența părinților se purta frumos cu noi, iar când ei nu erau, la cea mai mică greșeală primeai palme, erai trasă de păr, primeai capace peste cap, pumni în cap sau bătăi la palmă. La câte lovituri am primit de la ea, am și motive să o urăsc. Uram să merg la școală. Eram speriată de ea, mai ales când învățătoarea s-a purtat ca un tiran cu tine, te-a tratat ca ultimul om, iar apoi se întâlnește cu tine pe stradă și te întreabă dacă mai locuiești în x loc. Păi sorry, dar asta e nesimțire!
În 5-8, diferențele se fac în funcție de gradul de toceală, lingușeală și complot în secret cu profesorii. Dacă stai la bârfă cu ei când nimeni nu este în clasă și ești atât de pervers încât să spui orice mișcare din clasă, profesorul te va aprecia.
La liceu, ceea ce trebuie să faci este să înveți și să nu intri în probleme. Abia aici ți se descoperă adevărata valoare. :)
Articol publicat de Dana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu