Poveşti cu şi despre gândaci.

                  Nu am mai postat de mult în secţiunea de Jurnal, ce-i drept. Aş avea multe să spun de când am lăsat-o la naftalină, iar acum o scot şi îi suflu praful. Are şi pânze de păianjen, dar pentru ele există periuţă de spălat Wc-ul, mănuşi galbene de bucătărie de maximă securitate şi spray îndulcit cu o mică flăcărică de foculeţ pentru ca în urma proceselor chimice să rezulte păianjeni crocanţi. Mai exact, voi relata întâmplările mele cu insectele.
                  În vară, când toate geniile se află în vacanţă pentru a-şi recăpăta energia pentru un nou an de studiu cu materie mai consistentă ca slănina de porc, am rămas singură acasă, părinţii mei fiind plecaţi la ţară peste noapte. Se întâmpla ca eu să stau cu geamurile deschise pentru a-mi hrăni micile odrasle feline din spatele blocului. Atunci s-a întâmplat nenorocirea! O muscă mare cât cheia de la casă a intrat înăuntru. Adevărul este că era atât de obeză încât se deblasa cu un centimetru la oră şi bâzâia ca o dita mai dihania de ţânţar. Zbura numai lângă mine şi era atât de înspăimântătoare încât jumătate de tub de spray i l-am donat de i-am distrus rinichii! Haaaa! Iar apoi am filmat momentul în care drăcovenia îşi dădea duhul cu telefonul.
                 În toamnă, când pe la 3 noaptea am mers la baie, o specie de arahnidă făcea năniţă pe faianţa mea din baie. Ăsta nu era mare cât cheia de la casă, ci cât casa. Inimioara mea abia mai respira, săraca! Aşa că am luat peria de spălat wc-ul şi i-am tras o pieptănătură americană micului vizitator. Apoi.. s-a ascuns şi cred că poate fi oriunde pentru că asta s-a întâmplat.. IERI!
                 Acum 1 an, când era vară şi geniile îşi recăpătau iar forţele, m-am întors de la plimbărică. Am aprins becul imediat ce am urcat în casă şi când să mă descalţ de şuzii mei (Adidaşi), am văzut un dita' mai carcalacu' bulindu-şi antenele parabolice la mine. Stătea nemişcat, pe covor, şi mă privea atent. Am luat un papuc în mână mişcându-mă la fel de agil ca în Matrix şi am vrut să îl pălesc în căpăţână. I-am pus numele Bulion micuţului care era mare cât un şobolan de canalizare urbană. Gluma-i glumă cu numele, dar adevărul este că nu am închis un ochi toată noaptea pentru că mă gândeam că poate fi oriunde.
Articol publicat de Dana.

Fantoma din fântână.

               
                   În vara aceasta, am mers împreună cu o prietenă la bunicii săi care locuiesc în Vrancea. În faţa acelei case, oarecum rustice, se afla o fântână cu o legendă morbidă. Înainte ca bunicii fetei să se mute, acolo locuia o familia de 4 persoane, doi părinţi care aveau o fată şi un băiat. Părinţii au plecat după oile pe care le aveau pe câmp pentru a-şi procura brânză de la ciobani. Din jocul lor inocent în jurul fântânii, băiatul şi-a împins din greşeală sora în fântână. Până la apă era o adâncime de 10 metri şi s-a auzit atât de tare căzătura încât toţi vecinii au auzit şi au venit să vadă ce s-a întâmplat. Au reuşit să o scoată de acolo, însă nu în viaţă.
                  Revenind la ziua din această vară, eu m-am dus cu bunica ei la gârla din sat, iar ea a rămas singură acasă. Peste o oră sau două ne-am întors şi am găsit-o speriată de moarte, departe de casă. Luându-mă mai deoparte, mi-a povestit ce ce păţise mai devreme:
-Ce s-a întâmplat?
-Păi.. cum mă plictiseam, m-am plimbat prin curte, m-am aşezat pe fântână şi aruncam cu pietricele.
-Şi apoi ce?
-Apoi.. apoi am văzut-o. Zise ea îngrozită.
-Ce ai văzut?
-Fata.
-Ce fată?
-Cea despre care mi-a povestit bunica.. Cea care a căzut în fântână.
-Eşti sigură că nu ţi s-a părut?
-Am văzut ochii ei de un albastru neobişnuit, era albă la faţă şi se uita numai la mine. Am stat un minut să analizez, apoi am rupt poarta plecând tot mai repede de acolo.
-Sigur nu era vecina?
-Cu ochii şi acea faţă.. nu părea...
-Nu părea ce?
-Om!
                   Ajunse la casa bunicii, eram terifiate. Credeam că voia să facă o glumă, dar se pare că nu mă minţise. Nu am dormit prea bine şi nu ne-am apropiat de fântână toate cele 7 zile petrecute acolo. Data viitoare va merge la bunicii mei. Sper să nu fie nimic asemănător.
Articol publicat de Ramona.

Experienţele mele paranormale

                           Undeva prin clasa a şasea (cred) stăteam în curtea şcolii (căci aici stăteam zilnic) cu câţiva prieteni pentru a consuma în linişte ... apă de izvor (bere) . Eram în număr de 5-6 din câte îmi amintesc şi era vară, aşa că rămâneam până mai târziu să spargem seminţe . Şi aşa se face că, pe la ora 23-23:30 ne-am uitat toţi în acelaşi loc şi am văzut un fel de nor alb care a apărut din senin şi după aproximativ 4 secunde după ce a mers pe cărare, s-a evaporat . Avea formă umană, cam de înălţimea mea şi se plimba pe cărare. Aş fi putut să jur că este doar o iluzie dacă nu ar fi văzut toţi vidul, dar eram în grup şi nu ne-am speriat . Din contra ! Am început să ne fascinăm ! 
                           Când eram în clasa a cincea, obişnuiam să merg vara pe balcon să mă uit la stele. Cum eu locuiesc la cămin, holul este foarte lung . Aşa se face că într-o seara era cald în casă şi bătea vântul afară . Am vrut să mă duc pe balcon pentru că îmi era insuportabil de cald. Pot aproxima că era ora 24 sau 1 noaptea şi am alergat până în capătul holului . Cum clanţa era închisă, am încercat să o deschid . Atingând-o, am auzit ceva în jurul meu care mă striga pe nume în şoaptă: Dana . M-am gândit că e doar o iluzie şi că ar trebui să trag mai tare de clanţă. Trăgând încă odată, mi-am mai auzit numele . M-am speriat pentru că se auzea din ce în ce mai aproape. Am tras şi a treia oară şi parcă acea voce era fix lângă urechea mea. Nu am văzut nimic paranormal în jurul meu, dar am zbughit-o în casă şi am adormit cu greu . Nimeni nu m-a crezut când le-am povestit, dar ulterior (după 6 luni) am aflat că în acea perioadă bunica mea murise . 
                            Stând într-o noapte în aceeaşi curte a liceului, mă plimbam cu o prietenă în jurul orei 23:30 . Se făcea că aveam un atelier vechi şi acea fată a văzut o mână cu sânge pe un geam . Dialogul m-a înfiorat, m-a speriat până în maduvă, te aşteptai ca cineva să iasă pentru că aşa a sunat ''Dana, Dana, uite o mână pe geam, Dana!! '' , iar eu am început să ţip când a ţipat, apoi a ţipat şi ea, apoi eu, apoi am fugit până în faţa blocului şi eram uimite încercând să facem haz de necaz .
                         P.S. Mai am o poveste despre cum s-a rupt candela de argint din senin, s-a vărsat uleiul pe pat şi a luat foc spatele icoanei într-un simbol necurat, dar nu vă pot da detalii. Ţine de prezenţa familiei în acel moment la acţiune şi nu vreau să o implic. 
ARTICOL PUBLICAT DE DANA.

Mituri urbane şi Case bântuite din Galaţi

                    

                    Casa bântuită din centrul oraşului . Se spune că la ora 3 noaptea ( care reprezintă o cruce întoarsă ) se deschid porţile iadului . Este o poartă între cele două lumi, iar la miezul nopţii poţi vedea o femeie îmbrăcată în alb stând pe verandă . Istoria spune că acum 80 de ani, acea casă era proprietatea unui cuplu abia căsătorit . În noaptea nunţii, din gelozie probabil, fostul prieten al miresei l-a ucis pe bărbat în faţa ei, a pus-o să-l privească în timp ce se zbate şi cu sângele acestuia a uns toti pereţii, după care a plecat . Rămânând singură şi plângând, tânăra şi-a pus capăt zilelor din disperare . Se spune că el şi-a găsit liniştea, dar ea este ţinută acolo de forţe mult mai puternice .
                   Mireasa fără cap . Oricine a auzit de povestea miresei fără cap. Legendele sunt multe : Bărbatul i-a tăiat capul în ziua nunţii, capul i-a fost sfărmat de caii de la caleaşcă, a făcut un pact cu diavolul, a fost ucisă de o posibilă rudă psihopată. Pot spune că am fost în căutarea miresei fără cap de la Cimitirul Eternitatea din Galaţi de multe ori, însă tot ceea ce am găsit au fost paznici furioşi . Se spune că ea se arată odată pe an, în seara de 31 octombrie, la învierea morţilor, la ora 12 noaptea pe mormântul său sau gardul cimitirului jucând, fiind pe jumătate om, pe jumătate cal (Are copite) . Dar... nu putem confirma nimic .

                 Casă din apropierea oraşului Brăila . Se face că undeva prin anul 1900, un boier locuia împreuna cu soţia sa în acest loc. Aceştia aveau un bar şi soţului i se părea că bărbaţii îi fac prea multe avansuri nevestei sale. Astfel, s-a strâns gelozia şi a împuşcat-o, după care a zidit-o în peretele crâşmei . Nu a dorit să le spună sătenilor despre acest accident, aşa că le-a spus că s-au desparţit şi că femeia a plecat cu un alt bărbat. Ea a continuat să îl bântuie, iar după 40 de zile, acesta şi-a pus capăt zilelor . Însă, în anul 1987, când a trebuit să se demoleze clădirea, a fost găsit în perete trupul unei femei de 30 de ani, împuşcată în cap. Demolarea a avut loc, iar peste acea clădire s-a construit un azil de bătrâni. Construcţiile nu fac decât să întărâte spiritul, şi cum spiritul femeii a fost provocat, se spune că încă se mai plimbă noaptea în azilul de bătrâni.


                              P.S. Nu ştiu dacă aceste poveşti sunt reale sau nu. Eu le-am auzit la rândul meu de la alţii . :)