Experienţele mele paranormale

                           Undeva prin clasa a şasea (cred) stăteam în curtea şcolii (căci aici stăteam zilnic) cu câţiva prieteni pentru a consuma în linişte ... apă de izvor (bere) . Eram în număr de 5-6 din câte îmi amintesc şi era vară, aşa că rămâneam până mai târziu să spargem seminţe . Şi aşa se face că, pe la ora 23-23:30 ne-am uitat toţi în acelaşi loc şi am văzut un fel de nor alb care a apărut din senin şi după aproximativ 4 secunde după ce a mers pe cărare, s-a evaporat . Avea formă umană, cam de înălţimea mea şi se plimba pe cărare. Aş fi putut să jur că este doar o iluzie dacă nu ar fi văzut toţi vidul, dar eram în grup şi nu ne-am speriat . Din contra ! Am început să ne fascinăm ! 
                           Când eram în clasa a cincea, obişnuiam să merg vara pe balcon să mă uit la stele. Cum eu locuiesc la cămin, holul este foarte lung . Aşa se face că într-o seara era cald în casă şi bătea vântul afară . Am vrut să mă duc pe balcon pentru că îmi era insuportabil de cald. Pot aproxima că era ora 24 sau 1 noaptea şi am alergat până în capătul holului . Cum clanţa era închisă, am încercat să o deschid . Atingând-o, am auzit ceva în jurul meu care mă striga pe nume în şoaptă: Dana . M-am gândit că e doar o iluzie şi că ar trebui să trag mai tare de clanţă. Trăgând încă odată, mi-am mai auzit numele . M-am speriat pentru că se auzea din ce în ce mai aproape. Am tras şi a treia oară şi parcă acea voce era fix lângă urechea mea. Nu am văzut nimic paranormal în jurul meu, dar am zbughit-o în casă şi am adormit cu greu . Nimeni nu m-a crezut când le-am povestit, dar ulterior (după 6 luni) am aflat că în acea perioadă bunica mea murise . 
                            Stând într-o noapte în aceeaşi curte a liceului, mă plimbam cu o prietenă în jurul orei 23:30 . Se făcea că aveam un atelier vechi şi acea fată a văzut o mână cu sânge pe un geam . Dialogul m-a înfiorat, m-a speriat până în maduvă, te aşteptai ca cineva să iasă pentru că aşa a sunat ''Dana, Dana, uite o mână pe geam, Dana!! '' , iar eu am început să ţip când a ţipat, apoi a ţipat şi ea, apoi eu, apoi am fugit până în faţa blocului şi eram uimite încercând să facem haz de necaz .
                         P.S. Mai am o poveste despre cum s-a rupt candela de argint din senin, s-a vărsat uleiul pe pat şi a luat foc spatele icoanei într-un simbol necurat, dar nu vă pot da detalii. Ţine de prezenţa familiei în acel moment la acţiune şi nu vreau să o implic. 
ARTICOL PUBLICAT DE DANA.