Oracolul cu melodii deocheate.

               Nu vă așteptați ca un oracol să cânte dacă asta a fost prima voastră impresie. Când eram în clasa a patra, toate prietenele mele aveau un oracol. Fata profei de info mai stătea uneori cu noi, așa că a făcut și ea unul. Cum ea era mult mai mică decât noi și extrem de enervantă ( Miss Lady Baba o numeam ), s-a decis un prieten să îi completeze și el oracolul.
               Stăteam pe balcon la mine cu ei și ea fericită, toată numai un zâmbet, îi spune :
-Muscă, îmi completezi și mie oracolul?
               Numai atât a trebuit să audă că a și început să-l completeze.

Cum te numești?

Fritz Futerman.

Câți ani ai?

69.

Ai vrea să călătorești? Unde?

La p*****ul cât găleata.

Care e cel/cea mai bună prietenă?

Mioara Muierescu.

               Și lista a continuat tot așa până la pagina amintirilor unde el trebuia să lase un desen și a desenat un mădular cât foaia. Aia nu înțelegea ce e.
-E o rachetă.
                Evident că maică-sa a văzut desenul și ceea ce scria în oracol și, ca de obicei, a dat vina pe mine. Mie nu mi-a păsat. În felul ăsta balconul rămânea mult mai liber pentru persoanele care într-adevăr trebuiau să stea acolo că era foarte mic și încăpeam maxim 8, îngrămădiți și toată ziua stăteam să completăm oracole, caiete de prietenie, cu abțipilduri, bucăți de revistă bravo, caiete de melodii sau caiete cu tot felul de bazaconii.

               Mde, melodia în cauză. Sper că nu sunt prea vulgară. :D

XoXo. Dana.