Influență negativă-n clasa a doua?

                  Prin clasa a doua, când abia trebuia să mă mut, am avut câteva probleme de adaptare la noul mediu și câteva probleme în familie despre care învățătoarea știa. Habar nu am cum reușea, dar își băga mereu nasul în străchinile noastre și agrava situația oricând avea ocazia. Și nu am idee ce nație de relații avea cu anumiți părinți, dar pe plozii lor îi ținea numai în puf și îi lăuda la ședințe de doamne-doamne ce odrasle fenomenale au unii! Nu am avut probleme de învățare, doar că îmi era silă să merg la școală datorită diferențelor și faptului că mă pocnea dacă greșeam. Nu același lucru se întâmpla și cu super-plozii. Ei erau genii, dom'le, la 7-8 ani și li se vorbea frumos. Când venea mama de la ședință, deja știam că o să mă certe și o să mă pună să fac teme la mate toată ziua. Și eram un copil bun, învățam, dar scorpia nu era mulțumită. Stresul și frica erau la ordinea zilei. Că așa se educă un copil, tanti educatoare. Cu pumni în cap și palme peste față.
                   Știu că aveam o oră numită Kraft, numită după o carte pe care o primeam la școală. Partea a doua că eu aveam altă variantă, albastră pe care mi-a luat-o și pe care și-a însușit-o. I-am dat-o într-o oră sau mi-a luat-o de pe bancă și a băgat-o-n dulap. Când am întrebat dacă mi-o înapoiază, după o lună mai exact, mi-a zis:
-Asta e a mea dom'le. Și o flutura în fața mea.
                     Revenind, într-o oră din asta a fost un dialog de genul:
-Vreau să vă întreb despre influențele voastre negative astăzi. Dana, de exemplu, care sunt influențele tale negative?
-Mmm păi, am niște vecini în bloc care înjură și sunt prieteni cu mine.( Pentru că înainte de a mă muta, nu am fost atinsă de vulgaritatea din noul mediu )
-Dar tatăl tău nu este o influență negativă?
-Ummm.. (Zâmbet scârbit).... (Ezitare)... Mmm ba da..
*Copil fiind și având frică de faptul că dacă nu-i răspund cum își propune mă pocnește, am înghițit în sec. Tata nu era o influență proastă, ci doar influențabil. Din cauza influențelor a luat-o cu băutura pe o cale greșită. Dar mă iubea. În copilărie, se juca toată ziua cu mine până și cele mai tâmpite jocuri posibile.*
                    Se presupune că a vorbi despre un subiect nu înseamnă să tragi de limbă un copil din cine știe ce motive și apoi să treci brusc mai departe cu ce avea de predat, dar fix asta s-a întâmplat. Ce a vrut să arate? Ar fi avut o plăcere denigrându-mă-n fața tuturor colegilor? În fond, nu ezita vreo ocazie de a mă face pe mine și încă o colegă să arătăm a cazuri sociale. Karma se întoarce. Amândouă știm de ce.

Secvență din viața Danei.

Poze cu Hatsune Miku - Hatsune Miku photos

Articol publicat de Dana.

Să te doară talentul, la propriu.

 
 
            A avea talent presupune, mai presus de orice, multă muncă. Nu poți deveni expert într-un domeniu pentru că totul se rezumă la progresivitate, întotdeauna este loc de mai bine. Important este ca atunci când muncești pentru ca tu să progresezi, să îți monitorizezi energia astfel încât să dai tot ce ai mai bun din tine, din pasiune, nu pentru competiție și a încerca să fii cel mai bun. Este uman să greșești, de aceea, cu cât cădem, ne rănim și ne ridicăm mai mult, controlăm mult mai bine situația și evoluăm.
                  La vârsta de 8 ani, mama m-a trimis la volei, ceea ce nu era o pasiune pentru mine chiar deloc ( Multă gălăgie, nevoie de forță, febră musculară, transpirație , ceea ce nu mă făcea să îmi placă prea mult. Cu toate astea, m-am obișnuit și am pus osul la treabă serios, astfel încât peste 2 ani deja visam să fac o carieră din asta. Știu cât durează să prinzi control asupra mingii și cât doare să o lovești: Bătături, febră musculară, usturime, durere. Totuși, am învățat să îmi concentrez energia pe minge și cu cât simțeam că mă doare mai tare, cu atât loveam mai bine. Am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu este ceea ce caut în viață: Să fiu o ciolănoasă cu corp de băiat de 1,85 , transpirată și parte dintr-o echipă în care nu te simți bine.
                 Dacă îți place să desenezi, înseamnă că știi cum e să îți amorțească mâna și ochii încercând ca opera ta să arate cât mai bine, dacă editezi poze, știi cum e să ai grija la fiecare detaliu, să te doară ochii, mâna și să te simți deshidratat. La instrumente muzicale, știi cum e să faci bătături, să îți curgă sânge, să renunți la unghii ca și fată tocmai pentru a-ți fi mai ușor, să te chinui luni întregi pentru ca un sunet să iasă perfect sau să mergi la școală cu degetele-nvelite în leucoplast. Dacă îți place să scrii, intervine drama de idei care te frustrează într-una: Care e următoarea mișcare. De fapt, ea intervine în toate domeniile artei: Pictură, muzică, dans, literatură, sculptură, etc. La dans, vorbesc puțin din exterior pentru că nu am mai făcut de la 6 ani, dar necesită multă dedicație minte-corp și este unul dintre cele mai periculoase stiluri de artă pentru că te poți răni în funcție de stilul de dans abordat. Există multe persoane care-și rup mâinile încercând să facă street dance.
                 Știu cum e ca ceilalți să nu aprecieze niciodată. Nu toată lumea, desigur, ci doar unii care mereu vor încerca să te facă să te simți incapabil. Am primit reproșuri gen: Desenul l-ai copiat de pe calculator, ți l-a făcut altcineva, și eu pot face unul mai bun, e o tâmpenie, nu exprimă nimic. Cele mai dure au fost când mi se spunea că le copiez de pe calculator sau mi le fac alții când eu puteam foarte simplu să fac respectivul desen de față cu ei. Totuși, am continuat. Mi s-a spus că blogul meu este o prostie, dar am continuat. Mi s-a spus că imaginația mea e total copiată sau aberantă. Am continuat. La editare poze, mi s-a spus că sunt banale, dar am continuat. În plus, am învățat singură să fac asta. La chitară, nu mi s-a reproșat nimic, dar există unii care se uită urât. Vă asigur că e greu să înveți datorită durerii. Chiar acum am 3 bandaje și.. am continuat. Dacă eu am continuat, am făcut-o din pasiune, pentru că știu cine sunt, ce vreau și ce gândesc. Îmi cunosc sinele interior. Dacă eu pot, sunt sigură că și tu poți.

XoXo. Dana.

Flow, gems, rewards și coins pe OurWorld.

 Vă voi arăta metodele știute de mine. Nu joc de foarte mult timp, deci nu sunt o expertă, dar am prins repede ideea jocului.

Flow : 

• Îți conectezi contul de pe OurWorld cu cel de Facebook și, astfel, flow-ul se mărește cu 100%.
• Completezi misiuni de la personajele care au un "!"deasupra capului.
• Te joci, te angajezi sau chat-uiești.
• Odată pe zi, scrii în chat test-mode 42, apoi Cryptobiologist.

Gems:

• Completezi ofertele de la Virool Videos, mai exact cele din reclame. Vizionezi videoclipuri.
• Urmărești blogul acesta  pentru codurile Facebook, Toolbar și lunare. (30, apoi 20 pe săptămână) Nu-mi cereți să le scriu eu pentru că nu mă ocup cu așa ceva.

Coins:

• Completezi misiuni de la personajele care au "!" deasupra capului.
• Vinzi obiectele care nu îți mai trebuie.
• Crești pui în grădina din camera ta.
• TIP: Secrete și misiune la fel de misterioase pe http://www.ourgemcodes.com/ .

That's it.

XoXo. Dana.

Ideea de frumusețe a societății.

             
     Frumusețea, ca fapt divers, este un lucru relativ, aidoma inteligenței și normalității. Nu toată lumea te va considera frumos, la fel cum nu toată lumea te va considera urât. Părerile vor diferi în funcție de așteptările și perspectiva fiecărui om referitoare la nevoile sale estetice. Totuși, vreau să fac abstracție de acest lucru și să mă refer scrict la unii copii aroganți care consideră că dacă ai bani și haine de firmă, ești invincibil și superior celorlalți.
                   În spatele acestor copii stau părinți care muncesc cu greu să le facă toate poftele și lasă de la ei tocmai să aibă odraslele lor ce-i mai bun. Cred că, încercând să-i gâdile atâta-n creștetul capului, uită faptul că au nevoie de educație și, astfel, îi scapă de sub control.
                   Ca fapt divers, vă voi spune o poveste petrecută acum trei ani cu o tipă din cartierul alăturat, ICFrimu. Nu voi da nume, nu are treabă cu blog-ul meu, iar dacă ar avea, probabil s-ar comporta ca o primitivă, deci.. e o cauză pierdută această persoană. Ea era colegă de clasă cu o vecină, deci eu eram a opta, ea a șaptea, mai înaltă cu un cap decât mine și cu vreo 15 tonuri diferență la culoarea de piele pentru că dumneaei are etnie rromă. Din câte îmi spuneau anumite persoane, i-ar fi plăcut de prietenul meu. Deci, vă dați seama că, plăcându-i de el, căuta nod în papură, mai exact.. cu ce anume să mă jignească? Tipa nu știa nimic despre mine, evident, dar ar fi dedus ea că mă îmbrac de la second hand, că arăt nu știu cum, că n-am bani de habar n-am ce, că mai sunt și proastă, urâtă de îngheață apele .. bla bla-uri cu care mă aburea pe messenger pentru că în realitate întorcea capul când mă vedea. Tatăl ei e mort, cine știe prin câte traume a trecut și copilu' ăsta și frustrarea ei este evidentă: N-a avut parte de suficientă dragoste din partea părinților și a înțeles că sensul vieții e găsit în portofel.
                   Revenind la oile mele, nu văd rostul în a cumpăra rochii după rochii, haine după haine pe care nu le îmbraci decât o singură dată din cauza lumii care te va critica. De ce îmi trebuie mie un decolteu și pantaloni foarte mulați să-mi arăt anumite părți? Avantajul meu este că nu fac sport, nu țin cură de slăbire, mănânc orice și nu mă îngraș absolut deloc, dar eu am alte principii: Cine te iubește cu adevărat, te iubește pentru ceea ce ai în cap, nu pentru faptul că al tău corp e partea cea mai bună din tine. Deci, dacă mă vezi într-un tricou, blugi și skateri, iar toamna în bigmen, să știi că așa mă simt eu bine. Skaterii sunt chiar comozi! Și mai important decât a te vedea lumea frumoasă, e să te simți tu bine și să fii cât mai naturală. Asta-i important în viață: fericirea și inteligența. Pentru că, dacă ai cap, îți faci singur banii cu creierul, nu cu sânii.

Articol publicat de Dana.

Un singur nume pe Facebook.

Am găsit acest video pe tube.

Aveți nevoie de Firefox instalat și un IP indonezian.

Respectați instrucțiunile din clip.

That's it! Good luck !

Articol publicat de Dana.

Muzică veche și sunetul ca și artă.

                    Facem o călătorie în timp, când fetele nu făceau muzică prin apariții semi-nud la televizor. Nu în perioada în care Heavy Metal-ul își făcea apariția pe scenă, ci undeva prin anii '90, perioadă pe care am prins-o și eu. Muzica influențează în mod direct și stilul vestimentar al adepților, iar blugii evazați și tricourile cu buricul gol îmi păreau mult mai ok decât strechea de azi, când l-am văzut pe Velea ridicând o fată în body cu fundul către public. Mai nou se apelează la dansatoare pe lângă acești "artiști" (Nu prea m-aș încumeta să le spun așa) care fac mai mult striptease decât dans. Și nu pot să înțeleg lumea care e nebună după de-alde Velea, Connect-R, Andreea Bălan, Alexandra Stan sau Inna.
                  Dansatoare lângă cântăreți au existat, dar le puteai numi dansatoare. De exemplu, în videoclipul O-zone-De ce plâng chitarele , melodie cu care toți ne-am crescut și la două noaptea dădeam televizorul tare să ascultăm Dragostea din tei. Ziceți că nu e așa! Hi-Q-Razna, Hi-Q-Gașca mea, TNT-Ani de liceu, Candy-Mergem la mare, Asia-o cireașă amară, TNT-Vodka, TNT-Strada mea, Activ-Doar cu tine, Jamaica-Aye, Amicii-Dana, Asia-Inima mea umpleau discotecile și parcă era mai multă distracție atunci, înainte de a apărea pop-ul ăsta manelizat, comerciala, dubstepul, tehno și alte tâmpenii pe care pur și simplu NU LE ÎNȚELEG.
                   Moda corespunzătoare mileniului nostru.. Tricourile neon și colanții animal print pe care nu-i purtați că sunt mai lejeri, ci pentru că vreți să vă expuneți anumite părți că.. poate poate mai fluieră vreo unul.
                  Învățați să diferențiați muzica inteligentă (Blues, Jazz, Rock, Clasică, Simfonică, Folk, Hip-Hop uneori) de cea care nu exprimă nimic ( Manele, Dubstep, Comercială, cea de "Club" în general) pentru că genul de muzică se află în raport cu inteligența ascultătorului.

Articol publicat de Dana.