Poveşti cu şi despre gândaci.

                  Nu am mai postat de mult în secţiunea de Jurnal, ce-i drept. Aş avea multe să spun de când am lăsat-o la naftalină, iar acum o scot şi îi suflu praful. Are şi pânze de păianjen, dar pentru ele există periuţă de spălat Wc-ul, mănuşi galbene de bucătărie de maximă securitate şi spray îndulcit cu o mică flăcărică de foculeţ pentru ca în urma proceselor chimice să rezulte păianjeni crocanţi. Mai exact, voi relata întâmplările mele cu insectele.
                  În vară, când toate geniile se află în vacanţă pentru a-şi recăpăta energia pentru un nou an de studiu cu materie mai consistentă ca slănina de porc, am rămas singură acasă, părinţii mei fiind plecaţi la ţară peste noapte. Se întâmpla ca eu să stau cu geamurile deschise pentru a-mi hrăni micile odrasle feline din spatele blocului. Atunci s-a întâmplat nenorocirea! O muscă mare cât cheia de la casă a intrat înăuntru. Adevărul este că era atât de obeză încât se deblasa cu un centimetru la oră şi bâzâia ca o dita mai dihania de ţânţar. Zbura numai lângă mine şi era atât de înspăimântătoare încât jumătate de tub de spray i l-am donat de i-am distrus rinichii! Haaaa! Iar apoi am filmat momentul în care drăcovenia îşi dădea duhul cu telefonul.
                 În toamnă, când pe la 3 noaptea am mers la baie, o specie de arahnidă făcea năniţă pe faianţa mea din baie. Ăsta nu era mare cât cheia de la casă, ci cât casa. Inimioara mea abia mai respira, săraca! Aşa că am luat peria de spălat wc-ul şi i-am tras o pieptănătură americană micului vizitator. Apoi.. s-a ascuns şi cred că poate fi oriunde pentru că asta s-a întâmplat.. IERI!
                 Acum 1 an, când era vară şi geniile îşi recăpătau iar forţele, m-am întors de la plimbărică. Am aprins becul imediat ce am urcat în casă şi când să mă descalţ de şuzii mei (Adidaşi), am văzut un dita' mai carcalacu' bulindu-şi antenele parabolice la mine. Stătea nemişcat, pe covor, şi mă privea atent. Am luat un papuc în mână mişcându-mă la fel de agil ca în Matrix şi am vrut să îl pălesc în căpăţână. I-am pus numele Bulion micuţului care era mare cât un şobolan de canalizare urbană. Gluma-i glumă cu numele, dar adevărul este că nu am închis un ochi toată noaptea pentru că mă gândeam că poate fi oriunde.
Articol publicat de Dana.