Am lipici la babe.

   Astăzi, ca de obicei, mergeam afară să mă întâlnesc cu ma'frienz undeva pe la ora 16, iar pentru a face asta, trebuie să trec pe o stradă ce desparte cele două cartiere, Micro 40 și ICFrimu. Nu apucasem să mănânc tot și eram în întârziere, așa că mi-am luat un covriguț să pap pe drum. Undeva pe la mijlocul străzii, era o plodoaică și o babă în copac ( aduna vișine ). Mica progenitură repeta într-una „Bună ziua!” că deh ! Așa fac plozii când învață un cuvânt sau o expresie nouă. E mare lucru să spui „Bună ziua!”, dar nu trecătorilor, cu atât mai puțin celor recalcitranți cu chef de scandal și râs în fiecare moment. Păi, trecând eu pe lângă mica progenitură, am refuzat să îi răspund la forma ei de băgare în seamă. Îți sunt simpatică? Bun ! *Mai crești că încă mai am de trăit până să cresc plozi!* Baba, văzându-mă că trec fără să îi admir ploada și să mă joc cu ea, spune :
           
               -Dar răspunde-i și tu la salut, măi, fată, măi ! 
                Credeți că i-am răspuns ? NU ! Am mers înainte și doar am tras cu urechea să văd ce o poate duce capul pe babă și ca să vezi.. mă blestema din vișin, iar nepoată-sa, rea și cu frica lui M-nezău a scos pe gură o replică de genul :
              -Buni, pot să mă duc să o bat ?
              La care băbăciunea face ...
              -Nu, mamaie, las-o, să o ierte Dumnezeu că nu știe ce face.
              M-am întâlnit cu mielul lui Iisus? Ți-am jignit cutia milei? Ți-am furat pomană de la biserică de Duminică? NU ! Babele astea...
P.S. Veți vedea în articolele următoare că eu am lipici la băbăciuni.
Articol publicat de Dana.