Ce înseamna nimic

Auzind de mai multe ori cuvântul "nimic" observ că el poate avea un infinit de sensuri. Când mă uit în sus la cerul senin, nu văd de fapt nimic, dar dacă privesc dincolo de el ascunde multe; din alt unghi ascunde chiar şi planeta noastră sau când te uiţi chiar la un fir de iarbă şi îl consideri nimic, de fapt are numeroase componente pe care le studiază botanica, aşa cum fizicienii studiază cerul. Printr-o simplă analogie, deduc că atunci când oamenii spun cuvântul "nimic", ei se gândesc la multe în acel moment. Consider că nimicul înseamnă mereu ceva. Un exemplu ar mai putea fi psihologia care a scos din ceva abstract atâtea trăsături şi particularităţi umane.
De obicei, când sunt abătută şi persoanele mă întreabă ce-am păţit, eu zic că nu am nimic, dar de fapt cine ştie câte informaţii şi stări rulează în fiinţa mea în acea fracţiune de secundă. Mulţi folosesc cuvântul pentru a evita o discuţie pe tema lor sau de a evita complet. Pe măsură ce analizezi o persoană îţi poţi da seama ce vorbe se ascund după acel cuvânt. Majoritatea oamenilor refuză să gândească dincolo de aparenţe şi poate şi din această cauză nu putem fi o societate mai bună. În zilele noastre contează mai mult ambalajul. Nu am zis că nu e necesar şi el, dar nu trebuie pus pe prim plan.



Articol publicat de RAMONA

Într-un câmp cuantic, nu sunt decât o particulă.

                       Când o formă de viaţă nu este născută, nu există, nu simte. Nu îi e foame, nu se îndrăgosteşte. Nu poate nici să moară pentru că nu trăieşte. Mi-aş acoperi rănile cu praf cosmic pentru că el înseamnă tot. Are sens să mă prăbuşesc, să păşesc, să cunosc? Metamorfoza mea e o perioadă măsurată în timp. Timpul nu este nimic. E un vid fals, o iluzie. Nu are culoare, dar are personalitate. Sunt o teroare, o anomalie genetică ce poartă denumirea de om, dar cât de umană sunt? Când bestia din mine se hrăneşte cu durere, când stau lângă tine făcând ceva banal.. Ascut un creion lângă tine, iar tu mă priveşti. Suntem la fel de neimportanţi, la fel de banali. Putem comunica, dar ce înseamnă totul? Sunt un destin pierdut într-un borcan plin cu timp, iar timpul este infinit. Stăm şi ne privim într-un ciob de oglindă în timp ce ne pieptănăm. Pletele mele roşcate şi ude îţi ating ţie mâna. Avem pielea albă, suntem încredibili, dar eu nu exist. Sunt o pată mică într-un univers care se întinde pe timp şi spaţiu. Eram o copilă ieri, o adolescentă azi, în curând o nefiinţă liberă. Voi şti că am trăit, dar voi şti că nu am fost născută vreodată. Nu mă voi îndrăgosti, nu voi muri, dar nici nu voi trăi. Nu voi conştientiza când lumea mă cheamă din nou. Amintirile mele se vor reconstitui toate, nu voi şti cine am fost sau lângă cine. Te voi uita şi nici nu voi şti acest lucru. Voi fi nevoită să îmi fac un destin nou, fără tine şi nu mă va durea pentru că nu te-am cunoscut niciodată.
Articol publicat de Dana.

Filologia este un profil special!

                  Mulţi dintre noi ne axăm pe partea dreaptă a creierului, motiv pentru care suntem înclinaţi spre literatură. Foarte puţine persoane se axează pe partea dreptă şi de aceea sunt considerate genii, dar cred că poţi fi geniu şi în artă, literatură sau orice îţi propui.
                  Dacă eşti la un profil de filologie doar pentru că urăşti matematica, nu este prea bine pentru că, în ciuda aparenţelor, şi la noi este greu. Mai mult ne bazăm pe cultură generală, nu formule matematice. Suntem defavorizaţi de profesorii de ştiinţe exacte care consideră că suntem slabi doar pentru că nu ştim matematică şi că primim note prea mari. Dacă la filologie poţi ieşi lejer cu media peste 9, la mate-info sau bio-chimie trebuie să rupi cartea pentru media 8.
                 Recomand filologia pentru cei pasionaţi pentru că acolo unde arta se manifestă în toate formele ei, este şi inteligenţă şi înţelegere în colectiv şi, de obicei, la filologie sunt mai liniştiţi elevii. :)
Articol publicat de Dana.

Citate filosofice din psihologie şi neuropsihologie.

Persoanele greu de iubit sunt cele care au nevoie de cea mai multă dragoste. - Peaceful Warrior
A fi un artist înseamnă să îţi vindeci singur rănile şi, în acelaşi timp, să ţi le expui. - Annette Messager
Scriitorii sfârşesc scriind despre obsesiile lor: Lucruri care îi bântuie, pe care nu le pot uita, poveşti pe care le poartă în sinea lor aşteptând să fie eliberate. - Natalie Goldberg
Oamenii nu au întotdeauna nevoie de sfaturi. Uneori au nevoie doar de o mână pe care să o ţină, o ureche care să îi asculte şi o inimă care să îi înţeleagă. - Necunoscut.
Mai presus de orice, nu îţi fie frică de momentele dificile! Cele mai bune lucruri vin din ele. - Rita Levi-Montalcini
De fiecare dată când vei iubi pe cineva, te va costa ceva. - Joyce Meyer
Să fii puternic înseamnă să înţelegi slăbiciunea. Să înţelegi slăbiciumea înseamnă să ai temeri. Să ai temeri înseamnă să ai ceva preţios. Să ai ceva preţios înseamnă să fii puternic. - Tablo
Fiecare persoană pe care o vei cunoaşte ştie câte ceva ce tu nu ştii. - Bill Nye
Orice vei face în viaţă va fi neimportant, dar este important ca tu să faci. - Gandhi
Nu suntem niciodată mai vulnerabili decât atunci când iubim. - Sigmund Freud
Dacă eşti depresiv, trăieşti în trecut. Dacă eşti anxios, trăieşti în viitor. Dacă eşti în pace, trăieşti în prezent. - Lao Tzu
Două suflete sunt create uneori împreună, destinate să fie împreună, de dinainte de a se naşte. - Scott Fitzgerald
Înainte de a te diagnostica singur cu depresie sau stimă scăzută de sine, asigură-te că nu eşti înconjurat de nenorociţi ! - Sigmund Freud
Uneori oamenii ne pun întrebări greşite, motiv pentru care nu putem oferi răspunsuri corecte, dar partea cea mai rea este atunci când noi devenim acele persoane şi ne întrebăm greşit pentru că ne este frică să auzim răspunsurile corecte. - Necunoscut
Articol publicat de Dana.

Mentalitatea e comună. Sentimentele personale (1)

 AMINTEŞTE-ŢI: Fiecare persoană pe care o cunoşti iubeşte ceva, îi este frică de ceva şi a pierdut ceva.
 Ne place de cineva atunci când credem că şi acelei persoane  îi place de noi.
Cea mai întâlnită cauză a insomniei este singurătatea.
Regânditul la aceleaşi lucruri îţi încetineşte creierul şi conduce către depresie.
Când două persoane vorbesc despre ceea ce îi nemulţumeşte la o persoană, devin mai apropiate.
Nu vei înţelege niciodată o persoană până când nu vei privi din perspectiva ei.
Somnul iregulat sau lipsa lui poate duce la o moarte precoce.
O schimbare instantanee de la bucurie la tristeţe indică faptul că îţi este dor de cineva.
Cele mai mari cauze a stresului studenţilor sunt: fondurile, facultatea, relaţiile şi viitorul.
75% din oameni văd lucruri în vis pe care, ulterior, le văd în realitate şi îi sperie pentru câteva secunde.
Opusul cuvântului deja-vu este jamais-vu care înseamnă că nu îţi aminteşti ceva ce vezi mereu.
În fiecare zi, 85% dintre persoane experimentează un vis atât de real încât se întreabă dacă s-a petrecut şi în viaţa reală sau nu.
Dacă încerci să întorci pe cineva împotriva unei persoane pe care acea persoană o iubeşte, în timp tu vei fi cel părăsit de cel pe care ai încercat să îl îndepărtezi.
Prima persoană la care te gândeşti dimineaţa sau ultima la care te gândeşti înainte de culcare, este cauza suferinţei sau fericirii tale.
Utilizarea emoticoanelor afectează părţile corespondente ale creierului nostru şi pot declanşa respectiva emoţie.
Cele mai complicate şi reci persoane au fost cândva la fel de moi ca apa.
Când cineva îţi ştie povestea, ştie cine eşti şi apoi te poate răni.
Cu cât îţi pasă mai mult, cu atât ai mai multe de pierdut. Trebuie să te gândeşti ce merită cu adevărat efortul.
Scopul viselor este de a curăţa dezordinea din mintea ta.
Eşti mult mai creativ noaptea.
Îmbrăţisările sau ţinutul de mână cu cineva reduce stresul şi disperarea.
În 81% din cazuri, oamenii care încearcă să facă alţi oameni fericiţi, sunt persoane nefericite.
Articol publicat de Dana.

Căţelul cu lăbuţele moi

                     Avea bucăţele de gheaţă pe blăniţă. tremura şi schelăcăia privindu-mă cu ochi blânzi. Nu era un căţel de rasă. Era un câine ca toţi ceilalţi, un câine căruia nu i se oferă nicio şansă de a trăi printre noi. Era foarte blând şi m-a privit de la distanţă. Zăpada era mare, ningea într-una şi era un ger de îngheţam până şi eu. Micuţul căuta un loc în care s-ar putea adăposti, aşa că l-am chemat la mine şi, astfel, a acceptat invitaţia.
                      Era timid şi ţinea capul în jos, aşa că m-am aplecat eu spre el ca să îi arăt că pentru mine este un suflet bun şi cald care caută afecţiune, nu un monstru. M-a privit şi schelăcăia în timp ce ridica lăbuţele. Nu puteam înţelege de ce le tot ridică şi plânge. I-am luat lăbuţa în mână şi era bocnă. Mi-au îngheţat mâinile până la os, dar nu l-am putut abandona pe acel frig. În timp ce i-o încălzeam, m-a lins pe mână, apoi mi-a dat şi cealaltă lăbuţă. Mi le-a dat pe rând şi m-a lins de fiecare dată. După ce l-am încălzit şi l-am scuturat de zăpadă pe micuţ, dădea din codiţă şi mă privea ca şi cum ar vrea să îmi spună ceva. Puiuţule, stai fără grijă! Am înţeles ce vrei să spui! Nici eu nu te voi uita vreodată!
Articol publicat de Dana.

Gând complet confuz (1)

                      Unde erai când pământul îmi crăpa rădăcinile mele de bufniţă nou-născută ? Când eram un fragment nenorocit de energie ce plutea într-un vid ameninţător de neprezenţă şi nefiinţă? Uneori mă simţeam eu printre gratiile ce nu le întâlniserăm până atunci, alteori mă simţeam tu . Tu te simţeai ca toţi, iat toţi trăiau prin nimic.
                       Supremaţia unui ac atinge cota de pieptăn când îl aşezi lângă altele, de armă cu pumnal când îl arunci sau îl laşi să cadă liber. Aceste fiinţe trebuie închise. Mi-am semnat contractul de creatură odată ce mintea mi-a devenit verde , iar ieşirea din banal avea să mă coste infinitatea violetului. Umbra ce se năştea dintr-o cutie fără soare, închisă de generaţii, se curba către miezul existenţei şi se ondula ca firul de păr, într-un cercel de tabla. A rămâne conştient prin ceilalţi înseamna, de fapt, a fi mai morbid decât tine. Viaţa, o iluzie de scurtă durată, o papiotă pe care o rulezi într-o cameră goală, este o pasiune pentru trecerea în nefiinţă şi revenirea la ceea ce erai. Conexiunile noastre nu sunt paralele. Se ating în infinit , în acel punct în care numerele nu mai încap şi nu pot convieţui cu cioburile sparte de portocale ce se frâng zemos în farfurie. Cănile se ciocnesc cu mileniile, oamenii cu amarul. Trasăm un cerc în jurul degetului şi ne închidem amprenta în propria noastră poveste. Nu poţi simţi firimiturile de pâine dintre pagini. Încearcă să simţi propriii tăi paşi !
Articol publicat de Dana !