Videoclipuri cu cele mai amuzante pisici !

Cea mai tolerantă pisică din lume:

Pisica răbdătoare care așteaptă ca stăpânul ei să se trezească:

Pisica nu-nu-nu:

Pisicul care nu suportă cântecele stăpânei:

Pisicile care se joacă pe iPad:

Bebelușul și pisica lui:

Articol publicat de Dana.

Acea perioadă numită vară.

                 Personal, am început să urăsc și singura parte a anului care îmi mai plăcea cât de cât tocmai pentru că îmi pierdeam vremea aiurea, în micul meu concediu de 3 luni.
                 Principalul motiv pentru care urăsc vara este faptul că ai mei mă cară la țară cu ei încercând să mă convingă cât de minunat este acel loc. Niet! E oribil ! În vara asta au de gând să mă țină de pe 28 iunie până pe 15 iulie. Va mai trece o săptămână și ceva, va fi și ziua mea de naștere pe 22 iulie, apoi prietenul meu va pleca și el o săptămână.
                 Jumătate de vară se duce, iar în cealaltă, în care ar trebui să te distrezi, îți amintești că ai de citit o groază de cărți la limba română. De parcă toată vara ar fi o conspirație !
Ce alte chestii mai urăsc vara, așa, de sezon:
Te duci la un restaurant și vrei să comanzi altceva în afară de Pepsi (cică ar conține fetuși avortați) pe lângă mâncare. Vrei un suc gen Santal, Prigat, Nestea și toate alea și vrei orice altceva în afară de portocale și lămâi. Apoi, ghici! "Nu mai avem altă aromă în afară de portocale sau lămâi".
Sticleții de la Transurb nu dorm nici măcar vara și intră în autobuz, cu toate că pute, e ud sau te îngrămădești ca în conservă.
Dacă port adidași, îmi este prea cald și de aceea sunt nevoită să port sandale. Nu numai că le urăsc, dar îmi fac și picioarele pline de bube.
Fondul de ten ți se întinde pe față de la transpirație și se formează o zoaie scârboasă. Desigur, nu și cazul meu. Eu nu folosesc.
Părinții nu te lasă să stai la calculator prea mult sub pretextul că face căldură.
Ieși afară pe la orele 6-7-8 seara pentru că atunci se mai răcorește. Pe la 9-10 e numai bine de stat afară, dar nu apuci să stai decât jumătate de oră maxim, apoi trebuie să te întorci acasă că deh, ești minor.
Dacă ești obsedat de apă, cum e cazul meu, și vrei să intri de exemplu în Dunăre, e prea mult mâl. Dacă te duci la bazin, toată lumea face șușu acolo.
Ca fată, nu poți umbla singură pe stradă fără să fii abordată de toți urâții.
Și presupun că motive mai sunt.. multe.

Articol publicat de Dana.

Joc anti plictiseală - My Brute

              My Brute l-am descoperit acum 4-5 ani, dar am uitat de el pentru o perioadă de timp și acum mi-am reamintit că există. Practic, nu ai nevoie de înregistrare prin email. Poți doar să îi pui brutei tale un nume, o parolă și să o faci să arate cum îți place ție mai mult. În stânga, ai panoul maro cu arme, iar cel de jos cu puterile speciale. Acestea vor crește aleatoriu și, de aceea, e posibil să nu primești o armă de prima dată, așa că e mai bine să creezi mai multe până o găsești pe cea potrivită.
               Vă puteți înscrie  aici. Aveți dreptul la șase lupte pe zi ca și începător, apoi la doar trei. Dacă, totuși, vreți mai multe brute, vă puteți înscrie aici și aveți dreptul la 10 lupte pe zi. Dacă muriți de 3 ori, trebuie să așteptați până în ziua următoare. Dar se rezolvă! Dacă aveți mai multe conturi de mail, puteți să vă creați câte brute vreți. :)
 

Articol publicat de Dana.

15 lucruri interesante despre vise.

1.Toată lumea visează, mai puţin în cazuri de dezordine psihică extremă.
2.Cele mai multe vise durează între 5 şi 20 de minute.
3.Creierul nu creează persoane. Le-ai văzut în viaţa de zi cu zi, dar nu ai sesizat la nivel conştient.
4.Şase ani din viaţă ni-i petrecem visând şi o treime dormind.
5.Creierul nostru tinde să fie mult mai activ atunci când dormim decât atunci când suntem treji.
6.90% din vise dispar după primele 10 minute după ce ne trezim. În următoarele 10, avem amintiri foarte vagi despre vis sau nu mi-l mai amintim deloc.
7.Şi bebeluşii visează, dar abia de la vârsta de 3 ani sunt capabili să viseze şi despre ei.
8.Părţile creierului responsabile pentru memoria de lungă durată se închid în timp ce dormim, motiv pentru care visele sunt uitate.
9.Persoanele care s-au născut fără văz, nu visează cu imagini, doar auditiv, tactil, olfactiv şi gustativ.
10.Dacă un individ şi-a pierdut vederea după primii 3 ani de viaţă, acesta este capabil să viseze şi în imagini.
11.90% din visele noastre sunt alb-negru.
12.Cei care se culcă târziu sunt mult mai predispuşi la coşmaruri.
13.Oamenii care dorm mult au coeficientul de inteligenţă(IQ) mult mai mare decât ceilalţi.
14.Când adormim, corpul nostru secretă un hormon care ne paralizează muşchii pe timpul visului pentru a nu-l putea controla şi a preveni somnambulismul.
15.Pentru a avea mintea ocupată, ne petrecem 90% din timpul rămas liber visând la lucrurile care ne-ar plăcea să se întâmple.

Articol publicat de Dana.

Concurs ''Desene pe asfalt'' - Metin2.

                     În acest an, s-a organizat un concurs găzduit de Metin2Ro care făcea legătură cu ziua de 1 iunie. Cel care m-a anunţat a fost prietenul meu. Nu am acceptat din prima provocarea, dar am zis că nu am nimic de pierdut şi m-am dus să îmi cumpăr cretă.
                 Behind the scenes: Următoarea zi m-am dus în cartierul alăturat, dar m-am gândit că nu mai apuc să desenez nimic pentru că a plouat destul de mult, aşa că a trebuit să desenez pe o rampă de ciment din spatele blocului prietenului meu. Am făcut o schiţă cu cretă albă, apoi am îngroşat cu un cărbune care se tot rupea şi oricum l-aş fi ţinut, mă făcea ca o purcică pe degete. În plus, a trebuit să mai adun culorile, aşa că a trebuit să le amestec cu buricul degetelor şi ustura destul de tare. Norocul meu a fost că era puţin ud cimentul şi suprafaţa era mult mai moale decât în alte locuri. Mi-a luat maxim o oră să îl termin, dar a meritat efortul. Pe desen, fiecare porţiune a fost întinsă cu degetul, deci vă puteţi imagina cât m-am abţinut să nu urlu şi să înjur de toţi dracii.
                 Apoi, l-am trimis pe email lui HalfOp şi am aflat de concurs abia după 4 zile. Nu îmi apărea în noutăţi şi nici nu puteam vedea capodoperele celorlalţi, dar bănuiam că desenul meu este numărul 5 din descrierile persoanelor care au votat. Şi mulţumită lor am luat locul 2 şi am primit un cupon de 10 euro pe care îl pot folosi în joc. 1 iunie rulz.

Articol publicat de Dana.

Fobia mea atrage cocalari.

                   Bine. Am o mare, mare fobie. Chiar mai mare decât cea de clowni şi de păianjeni: Să merg singură pe stradă. Cred că unii simt frica altora sau, habar nu am, dar oricât de înfiptă şi de indiferentă aş încerca să par, sunt un magnet pentru cocalari. Timpurile sunt aşa cum sunt şi chiar nu mai ai de unde să ştii cine te ia în râs sau are intenţii bune. Nu port decolteuri, colanţi, tricouri fosforescente, machiaj strident sau cine ştie ce lucruri obscene. Stilul meu în sine este vulgar, cu ţinte, culori închise sau pierce-uri, dar nu indecent. Deci, haideţi să râdeţi cu mine şi de mine.
                  În vară, m-am dus până la magazin şi când m-am întors, un tip s-a aşezat în faţa mea. Mergeam cu capul în jos, dar odată ajuns în faţa mea, ăla mă întreabă: -Ce faci, dragă? Mă gândeam că este un tip pe nume Dani deoarece vocea semăna, dar era un ţâgan care pornise tovărăşeşte la agăţat prin 40. Mergea în sens invers în faţa mea şi i-am zis cu o moacă fioroasă: -Dă-te!, l-am privit insistent, m-am oprit şi a plecat.
                  Duminica trecută, ducându-mă la bibliotecă, am văzut un grup de băieţi şi deja îmi ziceam în minte că e clar că măcar unul va dori să impresioneze şi aşa a fost. S-a oprit, a făcut un semn cu mâna ca şi cum poftiţi şi cică:- Poftiţi, domnişoară? Nu i-am răspuns, însă, unde? În casa domnului? E spaţiu public, nu la tine acasă ca să fiu poftită.
                  În toamnă, un tip nu m-a lăsat până când nu îi dau numărul de telefon, dar m-am uitat în scârbă la el şi i-am zis: -Te rog frumos, lasă-mă şi tu în pace! Evident, m-a lăsat să trec.
                  Astăzi, aşteptam la semafor şi un băiat cu ochelari a trecut pe roşu. Avea doi trandafiri la el. S-a uitat la mine şi m-a întrebat: Vrei şi tu unul? Zic nu. Pe bune, nu vrei? Nu, nu vreau. Oricum, urăsc florile.
                  Întorcându-mă din parc Ultimul Leu astăzi, am văzut iar un grup de mai mulţi tipi şi din nou aveam o presimţire. De această dată am zis să încerc să merg încrezătoare, dar nu a mers. Un tip avea o minge şi se apropia tot mai mult de mine. Când a ajuns în dreptul meu, cică: -Nu te las să treci. Uite ce bine joc fotbal! şi oarecum încerca să mă ia în braţe, aşa că l-am împins şi am zis: -Pardon. Bine-nţeles că nu m-a lăsat să trec decât foarte greu, dar după ce am reuşit să trec de namilă, un cocalar dintre ei exclamă: - Ce terorizată! Dar ce voiai, Nelly? Să iau în braţe libidinosul anonim? Nu voiai să îl şi pup? Orice reacţie aş fi avut, ar fi fost greşită, oricum.
                   În momentul de faţă mă simt bulversată de evenimentul cu mingea. Cred că nu mai aveam mult şi făceam o scenă dacă nu pleca ăla. Acum puteţi râde de mine, puteţi să simţiţi milă. Nici măcar eu nu ştiu ce reacţie ar trebui să am. Dacă şi vouă vi s-a întâmplat, m-aş simţi mai bine să ştiu că nu sunt singura!

Articol publicat de Dana.

                  

Mai mult decât blog, voce interioară.

                   Când am intrat astăzi pe ID să văd ce îmi mai scrie lumea, am găsit un offline de la un tip din Galaţi de 27 de ani care mă ruga să discutăm. Am acceptat pentru că m-am gândit că este un cititor şi că mi-ar plăcea să mai împart diverse opinii, însă el a înţeles că acest ID este făcut pentru a-l lua toţi cocalarii, iar eu sunt obligată să merg la întâlnire cu ei. Domnul de 27 de ani din Galaţi era interesat dacă am prieten şi i-am zis că da (Am o relaţie de 4 ani care nu se încheie aici), iar din acel moment i s-a rupt filmul. Mi-a demonstrat cât de arogant şi incult poate fi un bărbat în toată firea la vârsta lui. Urarea lui suna de genul: Cine îţi citeşte blogul, să-şi piardă timpul că eu nu îmi pierd timp cu toate prostiile. Replica am considerat-o jalnică şi mi-am exprimat dezacordul, spunându-i cât este de arogant, dificil şi antipatic, aidoma unui ţânc de 5 ani. Şi apoi.. nu că am mai multă facultate decât tine, bla bla. Genul ăsta de proşti fuduli găsim. Aşezare umană să fie!
                  Pentru cei care cred că blogul este făcut de o "horny bitch" care este în căutare de "nasty things", nu, dragilor. E făcută de o fată de aproape 17 ani care şi-a găsit pasiunea pentru scris la 10, din nou la 13, apoi definitiv la 14 şi iată-mă! În alte cuvinte, blogul acesta este vocea mea pe internet, cheia către "Priviţi-mă! Exist!" Sunt adolescentă şi sunt în criză de identitate. Încă îmi caut acel EU, acel cine sunt, ce mă definitivează, de ce sunt uneori aşa sau nu sunt. Este o perioadă normală, de aceea acest site este mai mult decât o pierdere de timp sau o simplă pasiune. Este un pas înainte, o modalitate de a-mi întări bazele vieţii, un mod prin care mă descarc de tensiuni. În spatele Glasului Bârfei, există viaţă definită prin cea mai pură sinceritate. Sinceritate atât despre mine, cât şi despre restul lumii.
                    Pentru contact: Glasul_barfei@yahoo.com. Nume pe Facebook: Glasul Barfei. Nume pagină Facebook: Glasul Barfei.
                   Mă puteţi contacta oricând doriţi dacă mă găsiţi online ! Sau mai simplu: Lăsaţi comentarii pe blog sau la secţiunea de contact pe care azi am adăugat-o. Nu vă fie ruşine pentru că eu apreciez ! :) Apreciez să văd că VOI îmi apreciaţi munca şi mă susţineţi. Şi vă mulţumesc pentru asta!
                  Articol publicat de Dana.

Seriale TV animate, în limba engleză.

                      Cam acum un an am început să mă uit la South Park şi cum îmi era frică să mă uit la ceva nesubtitrat, îmi venea foarte greu şi foloseam subtitrare în engleză, iar când nu înţelegeam ceva, căutam pe dicţionar online. Apoi a urmat Gossip Girl şi începusem să mă mai obişnuiesc. De fiecare dată când nu găseam subtitrarea, îmi era oarecum frică de faptul că nu voi înţelege, dar până la sfârşit nu mai ţineam cont că e în română sau engleză. Dacă mă întrebai despre ce era vorba, ştiam cursul acţiunilor. Dacă mă întrebai în ce limbă l-am văzut, nu mai ştiam dacă era română sau engleză. Acum nu mai folosesc subtitrări, dar a fost nevoie de mult exerciţiu. Uneori mă uitam până mă durea capul. De aceea, eu vă recomand să faceţi la fel pentru că nu este greu deloc şi veţi avea de câştigat. :)
                    Deci, voi face o listă cu desenele pe care trebuie să le vedeţi !

• Spongebob squarepants
• Courage, căţelul cel fricos
• Dexter's Laboratory
• Johnny Bravo
• Codename: Kids next door
• The Simpsons
• Futurama(Recomandare)
• Neighbors from hell(Recomandare)
• South Park
• American Dad(Recomandare)
• Family Guy
• The Grim adventures of Billy and Mandy

               Sper că acestea 11 ajung. Le puteţi descărca de pe FileList dacă aveţi cont, iar dacă nu, de pe PirateBay. Am scris în paranteză ''Recomandare'' deoarece acelea sunt preferatele mele ! Sper să vă distraţi la fel de mult uitându-vă !
Articol publicat de Dana.

Vacanţa mare versus Bendeac?

                  Să ne amintim puţin de anii '90, respectiv 2000 când pe marile ecrane rula un serial de comedie numit Vacanţa mare. Din câte îmi amintesc, era în fiecare duminică la ora 20:00 şi eu abia aşteptam să îl văd. Nu ratam niciun episod pentru că ştiam ce mă aşteaptă: O oră şi jumătate de comedie cu Leana şi Costel Pârţag, iar eu şi tata râdeam cu lacrimi când ne uitam. Mama nu se dădea în vânt după ei. Îi considera idioţi şi nu ştiu cum de nu o făceau niciodată să râdă.
                  Cum eu îi semăn 99% tatălui meu, evident că şi la amuzament, trebuia să fim la cataramă şi râdeam de se auzea toată strada, ne tăvăleam ţinându-ne de burtă şi uneori ajungeam şi la lacrimi. (Nu de tristeţe, evident) Şi mă durea până şi ficatul uneori, iar fazele amuzante rulau una după alta la intervale de maxim 15 secunde şi nu aveai timp să te calmezi: Făceai spume, clăbuci şi turbai în stil periculos. Niciun alt serial nu a reuşit să mă facă să râd atât de tare. Bine.. să nu uităm de Mister Bean şi Doru Octavian Dumitru pe care eu îl botezasem pe atunci Tataia Gigi.(Ca şi bunicul meu care era un maaare măscărici şi ştia să mă amuze cu eforturi nu foarte mari) Cred că în acea perioadă, comedia a atins cel mai înalt punct, punând-o în Balanţă cu Bendeac sau Cronica Cârcotaşilor. Să fim serioşi ! Iată câteva episoade!

Articol publicat de Dana.

Experienţe cu ciori.

                    În general, dacă v-aţi obişnuit cu stilul meu, v-aţi dat seama că am o pasiune pentru lucrurile ceva mai ciudate. Nu spun că ciorile sunt ciudate, din contra. Sunt nişte animale amuzante cu care am avut multe experienţe remarcabile.
                   În primă fază, la vârsta de 8 ani eram o mare fană a serialului anime Inuyasha, o chestie care mi-a bulversat mintea atât de tare încât îmi doream ca eu să fiu Inuyasha. Şi cum personajul principal se lupta cu un fel de drăcovenii care semănau cu ciorile, dar numai ciori nu cred eu că erau la ce făţău aveau, încercam şi eu să îmi caut propriile mele ciori. La ce m-am gândit eu atunci? Cum ar fi cel mai genial să spinteci o cioară dacă nu cu mâinile goale, aşa ca la televizor? Şi am căutat eu o cioară vie, dar nu am găsit. Nici nu mai spun că voiam să mă urc în copac. Era plop. Am găsit o cioară moartă pe care am început să o.. modelez oarecum. Şi ce a ieşit din drăcovenia aia.. că numai a cioară nu semăna, nimeni nu ştie. Cert era că a fost cel mai deformat animal posibil.
                    În iarnă, am mereu un stol de ciori în spatele blocului cu care mă confrunt în fiecare seară. Cum eu sunt depăşită numeric de cele 319 ciori(atât am numărat), nu prea am cum să le atac. Aşa se face că în iarna asta, spălându-mă pe dinţişori, am aruncat un ochi pe geam ca să văd dacă mai ninge. Bine, nu ningea, dar cum eu am privelişte la liceul Dumitru Moţoc, vedeam cum se tot mişcă plasa de deasupra terenului de fotbal. Când colo, lighioana era prinsă cu cracii de plasă şi se tot chinuia să zboare. E urât din partea mea să râd de eşecul ei, dar poziţia ciorii era memorabilă. Bine, că după 3 zile a crăpat în ciuda eforturilor şi până când a început şcoala, a rămas paralizată în aceeaşi poziţie. Amin.

Articol publicat de Dana.