Bună! Mă cunoști sau poate .. mă bucur să te văd!

                  Am avut o mare perioadă în care îmi era rușine să îmi salut apropiații. Era vorba de faptul că nu vorbeam prea mult. Comunicam prin alte metode: gesturi, sunete scurte, priviri și îmi plăcea să vorbesc într-un fel cu jucăriile mele. Aveam de la dinozauri la capre și le animam pe fiecare. Un nou personaj de la pufuleți era fericirea mea: le făceam și celorlalte jucării cunoștință, trăiam într-o altă lume creată de mine unde mă simțeam liberă să vorbesc. Mi-a luat mult timp să îmi revin, dar acum sunt chiar ok în ceea ce privește comunicarea verbală.
               Cum o întâmplare de azi mi-a dat râie, lepră și ciumă-n amintiri, mi-a venit geniala idee de a scrie câte ceva despre acest subiect.
Salutăm o persoană din respectul față de noi. Dacă celălalt nu ne răspunde, ori nu a auzit, ori o face pe prostul fudul și e-n defavoarea lui total.
Nu e nimic impresionant în a-ți ridica pupilele la 90 de grade paralel cu cerul, a începe să îți bâțâi posteriorul sau a-ți arăta greața pe moacă. Îți faci singur un defavor.
Dacă vezi pe cineva cunoscut, nu îți dai brânci cu publicul pe care îl ai lângă tine, nu faci semne, arăți cu degetul sau începi să chicotești ca un om limitat. Până la urmă, asta înseamnă. Și dacă mi se întâmplă, nu mă simt ofensată, bârfită, frustrată sau inferioară. Știu cine sunt, ce gândesc, cum mă comport și nu e nevoie de cineva să-mi pună foi transparente peste povestea reală.
Când vezi un prieten vechi salutându-te, nu trebuie să răspunzi cu aroganță sau să te prefaci că nu-l vezi, după care să-i ceri ajutorul când ai nevoie, apoi iar să o faci pe superiorul. Oamenii cresc, la fel și rațiunea acestora.
Nu te așeza în fața persoanei când o saluți, mai ales dacă nu o cunoști.
Din nou: Salutăm cunoscuții din respect față de noi. Dacă ei nu răspund, e stima față de ei. Cât timp îți faci datoria, nu ai de ce să te simți penibil.
P.S.: Sunt reguli de bun simț, nu atacuri la adresa cititorilor. Puteți consulta codul bunelor maniere, of course!
XoXo, Dana.