Normele sociale. Şi voi.

             Este o modă tâmpită apărută din senin (pentru că nu am stat să o cronometrez). Pur şi simplu îţi bufneşte în faţă ca un câine care iese de la injecţie. Şi e din ce în ce mai şocantă. Nu m-ar deranja dacă aţi rămâne la hainele voastre neon, dar ciuma asta se întinde şi în opinii.
            Toţi vor să iasă din tipare. Vestimentar, nu mă deranjează că porţi neon şi că arăţi ca Monstrul din Lagună când îmi apari noaptea în faţă. La urma urmei, ceea ce ne sperie, ne face fericiţi. Promit să nu râd de faptul că porţi tricou cu Jack Daniels's cu toate că nu ai băut niciodată. Şi mai promit să nu râd prea tare că arăţi ca un crocobaur cu acele trei kilograme de fond de ten pe făţău, cu cinci nuanţe mai închise.
          Mă deranjează această stare de ipocrizie generală, caracterială. Toţi se chinuie să pară *ciudaţi* şi fac lucruri stupide pentru a demonstra că ei sunt acel 1 la 1 milion. Şi dacă ai fi, tot ar mai exista vreo 7.000 ca tine.
           Vă juraţi că sunteţi speciali. Voi sunteţi o mică scânteie, iar toţi din jurul vostru sunt oi. Şi ironic este faptul că toţi, voi ăştia, gândiţi la fel. Puteţi să bateţi pariu că sunteţi nişte nonconformişti, normele sociale nu vă ating, vă place tot ceea ce e diferit. De unde atâta? Vă place doar ceea ce e normal, ceva cu care sunteţi obişnuiţi. De-asta văd neon peste tot şi vă atârnă balele la gură când mai vedeţi câte o tipă cu păr albastru care trece pe lângă voi. Şi chiar nu înţeleg multe lucruri. Adevărul este că vă place monotonia, tiparul clasic.

N-am de gând să respect tiparele. Obişnuiţi-vă!

Îmi place să creez controverse. 

Xoxo. Dana.

Fac şi eu 18 ani.

                 Aveam un fel de listă cu lucruri ilegale pe care trebuie să le fac înainte de 18 ani, ca în filmul Greta. Diferenţa e că eu nu am de gând să mă sinucid la împlinirea vârstei majoratului, desigur. Şi că veni vorba, mi-am sărbătorit ziua ceva mai devreme pentru că anul ăsta cade într-o mâine, deci marţi. Fusesem cu mama acum vreo două săptămâni la cumpărături şi ea era gen:
-Gata, nu îţi mai cumperi haine negre că ai destule.
-Bine. Îmi cumpăr gri spre negru sau roşu spre negru.
                 Şifonierul meu e plin de astfel de specimene negre. Şi când cauţi un anumit tricou, e greu să îl găseşti pentru că toate arată la fel, împăturite. Şi pentru că ieri îmi făcusem ziua, prietenii mei care mă iubesc şi mă cunosc cel mai bine, ce credeţi că mi-au luat? NUMAI haine negre, bune de pus la colecţia mea.
                 Şi cred că îmi va fi dor să mai fiu micuţă pentru că, după cum îmi zic unii, părinţii vor fi:
-Ai 18 ani. La muncă cu tine!
                  Şi asta ca o paranteză, dar mi-a plăcut să am 17 ani. Şi conform notaţiilor englezeşti, încă sunt adolescentă până la 19 ani (EighTEEN, NineTEEN) Dacă stau şi analizez bine de pe 22 iulie anul trecut, am avut parte de tot felul de stări, aventuri, noutăţi şi nu în ultimul rând, lecţii. Am avut parte de prima mea chitară, am fost pentru prima oară într-un club, am fost la patru majorate, am făcut headbang pe manele la unul din ele, m-am eliberat de persoanele nocive ale căror prezenţă îmi mânca nervii, m-am îndrăgostit de patru ori .. şi acum sper că îmi va fi cel puţin la fel de bine anul ăsta ca cel trecut.

Peace şi.. ne auzim după ce fac 18 ani . 

Campanie anti avort de 1 iunie.

               De 1 iunie am ieşit la plimbare pe faleza Dunării. Unii copii aveau baloane, unii erau pictaţi pe faţă, alţii pur şi simplu se plimbau cu părinţii. Apoi o zonă plină de mesaje precum:
-Dacă avortezi, devii mama unui copil mort.
-România este pe locul 3 în Europa la numărul de avorturi.
-Doctore, spune-i mamei să mă nască!
                Şi o serie de alte mesaje şocante cu un puternic impact emoţional. Mă rog, nu era lume prea multă, doar priveau câţiva trecători. Ne-am mai plimbat, apoi ne-am întors şi era o masă plină cu hârtie, carioci, creioane şi mulţi copii cu părinţii lor în jur. Imaginaţi-vă cât de trişti erau copiii ăia ca de 1 iunie să primească lecţii despre avort, apoi să fie puşi să scrie ce au învăţat. Şi am rămas marcată văzând cum o fetiţă de 5-6 ani a scris pe o foaie:
-Mami, mulţumesc că nu m-ai avortat!
                 De 1 iunie se presupune că, în calitate de părinte, nu îţi traumatizezi copilul pe viaţă cu astfel de campanii imbecile, bolnave.
                 Învăţaţi, dragi extremişti şi fanatici, că fiecare om are dreptul să aleagă ce face cu corpul, mintea şi viaţa lui. Nimeni nu îţi poate îngrădi această decizie.

Peace. Dana.

Aventură cu manele.

          Şi tot atac lumea şi mi se reproşează că într-una fac asta, dar cum să mă abţin unei asemenea tentaţii?
          Mă aflam în situaţia în care stăteam cu încă două prietene la cataramă pe holurile şcolii ascultând Theory of a Dead Man - Bad girlfriend, o melodie al naibii de perversă cu versuri al naibii de explicite. Ritmul pe măsură, alert de-ţi vine să îţi injectezi plumb în vene şi să mai bei şi un butoi mare cu alcool. Nu era dată la maxim pentru că bun simţ, suficient cât să ascultăm doar noi. Apoi mai erau şi două progenituri necoapte de clasa a noua, printre care una se holba ca şi cum are apendicită oculară. Mă uitam eu, întorcea privirea, apoi privea insistent sprijinindu-se de bara scării şi lingând o îngheţată. Actul în sine mă ducea cu gândul mult mai departe, dar mult mai departe. Pornografie infantilă.
          Revenind la turma noastră de ţapi şi capre, nu erau singure domnişoarele, ci însoţite de doi mânzi de la a doişpea, un puradel mic şi negru cu decolteu în formă de v şi creastă de mop. Apoi mai era un mastodont mutant cu ochii şui şi gura deschisă, să-i atârne balele când dă rateuri creieru'. Şi ăştia doi, ca nişte neandărtalieni eleganţi, băteau uşa de la hol pe ritmuri de manele, până când puradelul se uită spre noi şi zice:
-Bă, am nevoie de o lamă!
La care răspunsul genial al infantei de clasa a noua:
-Şi eu mă gândeam la acelaşi lucru ! ( Te rog să îmi prezinţi istoria muzicii metal şi să îmi prezinţi tot ce ştii despre el sau să îmi traduci versurile melodiei )
           Probabil neuronii ţâganului sunt în vacanţă-n Hawaii de prin anii '90 că altfel nu îmi pot explica de ce ţi-ai exprima intoleranţa într-un mod mârlănesc, fără substanţă. Frăţâcăăă, vii la mine şi îţi exprimi nemulţumirea într-un mod logic şi corect, iar eu sunt dispusă să te ascult. Cum eu sunt datoare să vă ascult scursurile de conductă ce poartă denumirea de manele, uneori de jale, (Scursuri de conductă de jale, frumos! ) fără a-ţi reproşa nimic, aşa să faci şi tu. Plimbi ursul, îl bagi în bârlog şi pui bolovan la peşteră să moară acolo.
           Nu ştiu de ce ţi-ai tăia venele din cauza unei melodii, mai ales din cauza unei melodii cu versuri precum "I like to strip her down, she's naughty to the end" . E chiar jalnic. Mai degrabă m-aş tăia verticală pe "Citesc biblia şi plâng".

Cam atât pentru azi. See you. Dana.

Poveşti de traumatizat copii.

1)Eşti diferit şi asta e de rău.
2)Copilul care a murit pentru că şi-a mâncat toate legumele.
3)Noua soţie a tatălui tău, pe nume Gheorghe.
4)Cătălina a fost atât de rea încât mama a încetat să o mai iubească.
5)Unele pisici pot zbura
6)M-am săturat! Te dau spre adopţie!
7)Lumea magică din frigiderul abandonat.
8)Garfield face leucemie pisicească.
9)Străinii au cele mai delicioase bomboane.
10)Tu ai fost un accident.
11)Lucrurile scumpe pe care le au anumiţi copii, nu le vei avea niciodată.
12)Coşmarurile tale sunt reale.
13)Unde ai dori să fii îngropat?
14)Tata bea pentru că tu plângi.
15)Surpriza de pe fundul piscinei.
16)Fă-ţi prieteni mai în vârstă pe internet!
17)101 jocuri amuzante pe care să le joci în mijlocul străzii
18)Agresorii merită să moară
19)Du-te în camera ta. Mama şi-a găsit alt copil pe care să îl iubească.
20)Timmy este culoarea greşită pentru a fi prietenul tău.

HeHe. Şi iată cine a revenit.

XoXo, guys. Dana!

Viaţa, ca un film de comedie.

                    Error 404: Reality not found. Tind să cred că nu există timp, ci totul e un prezent continuu care devine amintire sau secvenţă. Atunci, ce mai este real dacă tot ce te înconjoară este un fals total? Şi mulţi cred în existenţa unei dualităţi, de parcă nu există niciodată o a treia opţiune: Alb şi negru, iubire sau ură, prieten sau duşman, înger sau demon.
                   Demonii sunt nişte creaturi foarte ciudate. Limba lor natală este latina veche, ceea ce este cam egoist pentru celelalte popoare moarte. Poate pentru că au fost romani, strămoşii italienilor. Şi dacă se presupune că ei vorbesc toate limbile pământului, cum i-ar sta unuia dintre ei vorbind franceză.. sau ungară? Cum îţi fură sufletul atunci? Cu un corn şi un colac secuiesc? Nu le-ar fi mai uşor să fure suflete dacă ar avea internet ? Apoi mai sunt toate chestiile care ne înconjoară: Toate arată la fel privite la nivel atomic. Nu deosebeşti lemnul de fier sau un om de un câine. Şi s-ar presupune că s-a descoperit locaţia esenţei vitale, sufletul. În niciun caz în creier sau inimă (asta ar fi cam egoist), ci în propria ta aură exterioară, în tot corpul. Şi mai este ironic faptul că unii cred că oamenii sunt singurii care au suflet, dar tot ceea ce te înconjoară are o aură proprie. O esenţă vitală există oriunde, prin urmare. Gândurile noastre ne influenţează tonusul emoţional pe o perioadă lungă de timp, dar şi lumea exterioară. Gândurile au greutate, oamenii au un al treilea simţ. Ca atunci când cineva se uită insistent la noi şi ne întoarcem, cu toate că suntem întorşi cu spatele. Dacă de fiecare dată când mănânci sau bei gândeşti pozitiv, vei deveni mult mai optimist.
                     Există o legătură între eul fizic şi cel metafizic şi dacă unul este sănătos, la fel este şi celălalt.

Şi uite cum un gând îţi poate schimba viaţa. Totul este o joacă, distrează-te !

Articol publicat de Dana. :)

Secrete.

                     N-aveam ce face într-o seară, dar vorbesc serios. Mă uitam în tavan şi meditam asupra secretelor. Am ajuns la concluzia că multe sunt penibile, dar acele penibilităţi contează.
                     Vreau să vă gândiţi la toate secretele pe care le aveţi şi să vă întrebaţi dacă sunteţi singurele persoane care ascund respectivul lucru. Am constatat că oamenii ascund anumite aspecte din viaţa lor pentru că le este ruşine de greşeala comisă, de ei şi de impresia pe care o vor lăsa celorlalte persoane. Pura realitate este că suntem oameni şi într-un anumit punct gândim la fel.

• Îţi este frică să îi spui iubitei că ai înşelat-o. Şi stai cu conştiinţa încărcată că într-o zi va afla. Şi va afla că doar este femeie. Deci, decât să dormi pe preş după ce nevastă-ta află că nu e singura persoană din viaţa ta, mai bine îi spui sau dai divorţ. De ce să chinui o persoană dacă nu-i poţi satisface nevoile emoţionale?
• Nu le spui prietenilor în faţă părerea pe care o ai despre ei, dar le-o spui multor altora, iar acei mulţi alţii vor avea grijă să-ţi divulge complotul. Sugerez să fii sincer şi vei fi apreciat. Spune tot ceea ce gândeşti. Măcar nu vei avea nimic de ascuns şi oamenii vor avea încredere-n tine.
• Ai spart o vază şi nu ai recunoscut. Ai dat vina pe hamster. Şi adulţii sparg lucruri, doar că ţipă mai tare când odraslele lor sparg ceva. Dacă eşti mai mic, eşti vinovat. Regula de h'aur a junglei.
• Porţi aparat dentar sau ochelari în timpul liber.

Desigur, oamenii nu ar mai avea nevoie de secrete dacă ar exista mai mult simţ civic, înţelegere, moralitate, educaţie şi compasiune. Secretele cu adevărat grave sunt atunci când omori o fiinţă. Cu toate astea, ne lăudăm că seara trecută am ucis cinci drăcovenii de ţânţari. Las' că există o forţă superioară care are grijă de toate şi nu se numeşte Cristos. Se numeşte karma. Şi câţi ţânţari ucizi, atâtea capace după ceafă îţi dă şi ea. Obişnuiam să am secrete. V-am spus că am dat foc în scara blocului acum 9 ani? Că încă mai dorm cu animale de pluş că-mi e frică de întuneric? Îmi e frică de moarte de clovni şi unora li se pare amuzant, aşa că se prefac că mă duc la clovni până încep să plâng ca o zgâtie de 5 ani de frică. Da, am o problemă gravă cu clovnii. Niciodată nu ne-am înţeles. Totuşi, dacă vrei ca ceva să rămână secret, fii mai tăcut. Cu cât arăţi mai mult, cu atât eşti mai expus. Şi fii gata ÎNTOTDEAUNA să îţi fie trădată încrederea atunci când împărtăşeşti un secret. Oamenii nu îşi pot ţine gura, dar când unii vor râde, să nu-ţi pese. De parcă ei nu au secrete. Gândeşte-te ce ar putea face sâmbătă seara cu o lupă şi o pensetă când sunt singuri acasă. De parcă ei sunt mai buni, de parcă tu trebuie să te demoralizezi. Puţini vor îndrăzni să te lovească pe faţă, deci nu-ţi fie ruşine de tine, cu tine şi nu îţi fie frică de faptul că vei fi respins ! Fii cât de sincer poţi, în orice situaţie ! Arată că nu îţi pasă de greşelile tale şi că înveţi din ele, că toţi suntem egali şi că eşti mândru !

Stay strong ! 

Dana.