Pa, 2014. Ieşi acasă!

                A venit Moş Iepurel, iar după moş iepurel urmează să vină un alt an.. pentru ca Moş Iepurel să vină iar cu ouă de Crăciun. Generalităţi, bla bla. Un rezumat din 2014, cică aşa ar fi moda. Şi trebuie să mă conformez. Anul ăsta şi am încercam să mă vopsesc blondă, dar ghiciţi oroare! Vopseaua blondă nu se prinde pe părul roşcat! Şi nu că ar conta, dar mereu mi-am dorit un tricou cu Iron Maiden şi acum mi s-a îndeplinit visul!
               Trebuie să scriu prea mult despre mine, vorbind despre anul meu. "Eu nu place" - mod de exprimare personal. Determină oamenii să se gândească la mine automat. E un fel de imortalitate.
                22 mi-a purtat noroc, în schimb. E ziua în care m-am născut, în care l-am cunoscut pe prietenul meu şi multe altele. Jucând cu 22 la loto, mi-au ieşit 4 numere pentru săptămâna următoare în care nu am mai jucat. Şi sper să trecem de recordul meu de 4 ani şi o jumară de porc, dar până atunci mai e şi timpul înseamnă bătrâneţe. Nu mă grăbesc.
                Ieri, blogul a făcut 4 ani de existenţă, yay. Încă eram într-a opta când m-am apucat pentru prima oară să scriu despre aventurile clasei a 8-a A. Şi peste un an voi fi studentă. Trece timpul, trece!
              Pentru 2015 îmi propun doar să iau BAC-ul şi în rest.. să fie un an la fel de frumos cum a fost 2014 din aprilie până azi. Nu uitaţi să vă umpleţi buzunarele cu valoare şi să vă echipaţi chiloţii roşii, nu pe cap. Că nu sunteţi batman.

Ne citim şi în noul an.

XoXo de la Dana.

Este greu să fii artist..

                 Un desen, o pictură, orice piesă de artă necesită timp pentru a fi realizată. Şi e nevoie de efort ca totul să iasă conform aşteptărilor.
                 Făcusem un portret cu mine pentru un dosar, insistam să primesc o notă de 10 pe acel proiect şi l-am făcut cât de bine am putut. Ieşise suficient de bine încât să trezească interesul multor persoane din jur care au dorit să le fac şi lor unul. Asta ar fi însemnat că trebuia să fi făcut pentru aproximativ 20 de persoane, înmulţit cu vreo două ore la fiecare desen, aş fi pierdut mult timp din viaţă făcând voluntariat. Cum tot era perioada în care se apropia un majorat şi trebuia să fac rost oarecum de bani, am zis că accept să îmi pierd acele 40 de ore pe o sumă destul de mică, abia de îmi ajungea de un suc şi patru covrigi. În condiţiile în care un portret poate ajunge şi la 50 de lei, stabilisem să fac această sumă de zece ori mai mică, în speranţa că efortul meu va merita.
                Din 20 de persoane, nu mai voiau decât vreo 5. Ştiu foarte bine că făcusem şase desene şi adunasem per total 18 lei, dar pentru majorat aveam nevoie de 90, dacă nu chiar 100.
                 Este mult de muncă, într-adevăr. Cum tu nu îmi vei spăla covorul, nu îmi face un eseu de două pagini, nu îmi vei repara televizorul pe gratis, eu de ce aş face voluntariat pentru tine? Probabil vă întrebaţi cum am ajuns la suma de 100 de lei în final. Ei bine, norocul meu din acea perioadă a fost o parte din bursă care m-a salvat. Şi am făcut portrete ca într-un final să ofer drept cadou.. tot un portret!
                 Este extrem de puţin. Se câştigă foarte greu în calitate de freelancer.

Articol publicat de Dana.

8 orori atunci când ai talent la desen.

1. La ora de educaţie artistică, abia ai timp să pui creionul pe foaie pentru că toţi vor să le desenezi chestii, să le explici cum vin umbrele, uneori chiar să îl faci tu în totalitate.
2. Mai mereu există posibilitatea de a fi murdar pe mâini de creion, să ai un curcubeu de acuarele sub unghii sau să te mai şi doară dacă faci umbre cu degetul.
3. Cea mai enervantă întrebare pe care o poţi primi atunci când desenezi oameni: "Te desenezi pe tine?"
4. Mereu va exista unul care nu are nicio treabă cu domeniul, care încă desenează ca la clasa 1, dar care să îţi spună că ai făcut o mână prea strâmbă, că ai pus prea multă culoare, că nu l-ai făcut corect, dar dacă îi pui creionul în mână, nu reuşeşte să facă mai mult de o casă şi-un copac.
5. Când colegii vor vedea că ai carioci, creioane, automat vor veni la tine să te întrebe dacă nu le dai şi lor, apoi trebuie să aştepţi după ei să îţi dea x culoare fără de care nu poţi continua.
6. Dacă unii vor vedea că ai reuşit să faci ceva spectaculos, îţi vor cere creioane crezând că vor reuşi să facă acelaşi lucru, apoi realizezi că ţi-au luat culorile ca să îşi umple caietul cu inimioare şi steluţe..
7. Dacă nu eşti la un liceu de arte şi eşti cel mai talentat din clasă, cu siguranţă toţi colegii te vor crede un geniu, dar tu, în secret, îţi doreşti să fi fost şi mai talentat pentru că ştii că nu poţi desena ORICE. Iar asta te frământă. Şi da, chiar se întâmplă.
8. Se întâmplă să murdăreşti multe lucruri din casă. Covorul meu e verde în anumite zone de la acuarele, cu toate că trebuia să fie crem. Oops!

 Articol publicat de Dana.

Despre Mall-uri şi magazine mari.

         Personal, iubesc magazinele mari, cum ar fi hypermarketurile sau anumite magazine din Mall, nu toate.
         Este enervant să intri într-un magazin micuţ, cum ar fi Kendra sau Sevda, să spunem. Intrasem recent cu o prietenă în BSB de la Shopping City Galaţi să mă uit după nişte fuste albastre şi bocanci cu ţinte. Marfa era amestecată şi trebuia să cauţi fustele printre blugi, şube, pantaloni şi alte minunăţii, dar aveau doar una în tot magazinul. Şi aia urâtă. Iar apoi te mai întreabă şi dacă te pot ajuta cu ceva şi mai mult îţi ia să le explici ceea ce cauţi şi că, oricum, nu au în magazin.
          Vânzătoarele vor sta şi te vor privi de la casă cu mare atenţie sau îţi vor sufla în ceafă, urmărindu-te să nu furi ceva. Şi de asta nu prea au clienţi magazinele mici. Mai ales vechea întrebare, în timp ce cauţi printre haine, rimeluri, bocanci sau etc. :
-Vă pot ajuta cu ceva?
         Şi mult mai enervant este când încep să răscolească împreună cu tine:
-Dar ce zici de asta? Asta îţi place? Hmm, poate asta?
          Sau acum şapte ani, parcă. Eram prin clasa a şasea, era iarnă, (Am o memorie bună) mă plimbam cu o colegă şi am trecut pe lângă un magazin din ăsta cu îmbrăcăminte de prin oraş. Intrăm noi, dăm bună ziua, întrebăm dacă putem să ne uităm la haine.
-Puteţi, dacă nu cumva sunteţi nişte spărgătoare.
           Am zâmbit şi am zis nu, dar lor li se părea că avem feţe de spărgătoare, aşa că au stat cu ochii pe noi. Nu am stat mult şi am plecat. În plus, nu erau cine ştie ce produse Nike sau Blackwindow.
           Aşa, la magazinele de tip Deichmann, Carrefour, C&A, ai spaţiu şi timp suficient pentru a căuta ceea ce vrei, fără să fii abordat de toţi ciudaţii. Ăia de la casă ar trebui să te ajute DOAR dacă sunt solicitaţi, în orice caz.

XoXo.

Vă pupă Danny. :3

Azi sunt violentă. Azi bat câmpii.

              Sunt frustrată rău. Noaptea, înainte de culcare, mă gândesc la ce ar trebui să scriu pe blog. Bine, de vreo multe zile încoace. Şi mi-am dat seama că la mine nu e de vină lipsa de idei, ci faptul că se înmulţesc la fel ca muştele beţive. Şi apoi încearcă să le prinzi pe toate. Măcar una tot rămâne şi face miliarde de pui.
             Sunt o extremistă. Nu pentru că îmi plac sporturile extreme, ci pentru că ori e negru, ori e alb. Că amatoare de senzaţii tari nu sunt, asta e clar. Şi de asta mi-am dat seama acum o săptămână şi ceva la Aqua Magic. M-am decis eu frumos să mă dau într-un tobogan micuţ de acolo. Glumesc. Am fost luată cu forţa şi obligată să mă dau într-un tobogan care pornea tuma' din împărăţia sfântului Sisoe până la păcătoşii de constănţeni şi constănţeni turişti. Şi pentru câteva secunde m-am simţit ca o stafie. Nu pentru că aveam un cearşaf pe cap, ci pentru că puteam jura că îmi lipsesc toate organele din corp. Nu puteam să văd, să respir.. pierdusem legătura cu ficatul meu preţios. Apoi, la aterizarea forţată, ia Dana o guriţă de apă cu clor să simţi "gustul aventurii". Nu e gustoasă, vă asigur.
            Revenind la faptul că eu sunt o extremistă, acum câteva zile abia dacă puteai să dai de mine că eram pe-afară, ba nu mergea Facebook-ul, telefonul era certat cu mine. Acum câteva zile, până să-mi iau Sims 3 şi să mă vezi online 24/24 ca un liliac. Şi pentru că sunt o obsedată de Simulatoare, aştept să apară Sims 4, normal. Jocul ar fi fost plictisitor dacă nu stăteam două zile să instalez toate update-urile până la Into the Future şi să îmi creez caracterele după ai mei prieteni.
            De curând m-am vopsit iar pentru că părul meu o dădea iar în blondeală, arămeală. Pentru că sunt roşcată de doi ani încoace şi tot nu-mi ajunge. Şi am eu o plăcere nebună pentru părul roşcat şi lung, dar ca să întreţii culoarea, fă baie la o săptămână pe cap, cu apă rece, balsam stabilizator, apoi în restul de şase zile dă-l cu şampon uscat, evită soarele, apa.. dacă nu vrei să o colorezi. Dar chestia cu apa rece chiar nu funcţionează. În cel mai rău caz, te vei trezi cu o minunată răceală în mijlocul verii.
-Dar ce, Dana? Iar ai răcit vara?
               Şi am reuşit să răcesc şi vara asta, dar e o altă poveste, nu pentru că aş fi făcut baie cu apă rece, ci pentru că.. noaptea e rece, dar spune-i asta Danei care umblă afară în bustieră. Şi aşa se face că ţin răceala cu anotimpu' şi beau ceaiu' cu cisterna.
Să nu se înţeleagă că sunt răcită, doar .. zgâlţâită.

Vă salut din fundu' beciului.

Şi iată cum am bătut câmpii.

Normele sociale. Şi voi.

             Este o modă tâmpită apărută din senin (pentru că nu am stat să o cronometrez). Pur şi simplu îţi bufneşte în faţă ca un câine care iese de la injecţie. Şi e din ce în ce mai şocantă. Nu m-ar deranja dacă aţi rămâne la hainele voastre neon, dar ciuma asta se întinde şi în opinii.
            Toţi vor să iasă din tipare. Vestimentar, nu mă deranjează că porţi neon şi că arăţi ca Monstrul din Lagună când îmi apari noaptea în faţă. La urma urmei, ceea ce ne sperie, ne face fericiţi. Promit să nu râd de faptul că porţi tricou cu Jack Daniels's cu toate că nu ai băut niciodată. Şi mai promit să nu râd prea tare că arăţi ca un crocobaur cu acele trei kilograme de fond de ten pe făţău, cu cinci nuanţe mai închise.
          Mă deranjează această stare de ipocrizie generală, caracterială. Toţi se chinuie să pară *ciudaţi* şi fac lucruri stupide pentru a demonstra că ei sunt acel 1 la 1 milion. Şi dacă ai fi, tot ar mai exista vreo 7.000 ca tine.
           Vă juraţi că sunteţi speciali. Voi sunteţi o mică scânteie, iar toţi din jurul vostru sunt oi. Şi ironic este faptul că toţi, voi ăştia, gândiţi la fel. Puteţi să bateţi pariu că sunteţi nişte nonconformişti, normele sociale nu vă ating, vă place tot ceea ce e diferit. De unde atâta? Vă place doar ceea ce e normal, ceva cu care sunteţi obişnuiţi. De-asta văd neon peste tot şi vă atârnă balele la gură când mai vedeţi câte o tipă cu păr albastru care trece pe lângă voi. Şi chiar nu înţeleg multe lucruri. Adevărul este că vă place monotonia, tiparul clasic.

N-am de gând să respect tiparele. Obişnuiţi-vă!

Îmi place să creez controverse. 

Xoxo. Dana.

Fac şi eu 18 ani.

                 Aveam un fel de listă cu lucruri ilegale pe care trebuie să le fac înainte de 18 ani, ca în filmul Greta. Diferenţa e că eu nu am de gând să mă sinucid la împlinirea vârstei majoratului, desigur. Şi că veni vorba, mi-am sărbătorit ziua ceva mai devreme pentru că anul ăsta cade într-o mâine, deci marţi. Fusesem cu mama acum vreo două săptămâni la cumpărături şi ea era gen:
-Gata, nu îţi mai cumperi haine negre că ai destule.
-Bine. Îmi cumpăr gri spre negru sau roşu spre negru.
                 Şifonierul meu e plin de astfel de specimene negre. Şi când cauţi un anumit tricou, e greu să îl găseşti pentru că toate arată la fel, împăturite. Şi pentru că ieri îmi făcusem ziua, prietenii mei care mă iubesc şi mă cunosc cel mai bine, ce credeţi că mi-au luat? NUMAI haine negre, bune de pus la colecţia mea.
                 Şi cred că îmi va fi dor să mai fiu micuţă pentru că, după cum îmi zic unii, părinţii vor fi:
-Ai 18 ani. La muncă cu tine!
                  Şi asta ca o paranteză, dar mi-a plăcut să am 17 ani. Şi conform notaţiilor englezeşti, încă sunt adolescentă până la 19 ani (EighTEEN, NineTEEN) Dacă stau şi analizez bine de pe 22 iulie anul trecut, am avut parte de tot felul de stări, aventuri, noutăţi şi nu în ultimul rând, lecţii. Am avut parte de prima mea chitară, am fost pentru prima oară într-un club, am fost la patru majorate, am făcut headbang pe manele la unul din ele, m-am eliberat de persoanele nocive ale căror prezenţă îmi mânca nervii, m-am îndrăgostit de patru ori .. şi acum sper că îmi va fi cel puţin la fel de bine anul ăsta ca cel trecut.

Peace şi.. ne auzim după ce fac 18 ani . 

Campanie anti avort de 1 iunie.

               De 1 iunie am ieşit la plimbare pe faleza Dunării. Unii copii aveau baloane, unii erau pictaţi pe faţă, alţii pur şi simplu se plimbau cu părinţii. Apoi o zonă plină de mesaje precum:
-Dacă avortezi, devii mama unui copil mort.
-România este pe locul 3 în Europa la numărul de avorturi.
-Doctore, spune-i mamei să mă nască!
                Şi o serie de alte mesaje şocante cu un puternic impact emoţional. Mă rog, nu era lume prea multă, doar priveau câţiva trecători. Ne-am mai plimbat, apoi ne-am întors şi era o masă plină cu hârtie, carioci, creioane şi mulţi copii cu părinţii lor în jur. Imaginaţi-vă cât de trişti erau copiii ăia ca de 1 iunie să primească lecţii despre avort, apoi să fie puşi să scrie ce au învăţat. Şi am rămas marcată văzând cum o fetiţă de 5-6 ani a scris pe o foaie:
-Mami, mulţumesc că nu m-ai avortat!
                 De 1 iunie se presupune că, în calitate de părinte, nu îţi traumatizezi copilul pe viaţă cu astfel de campanii imbecile, bolnave.
                 Învăţaţi, dragi extremişti şi fanatici, că fiecare om are dreptul să aleagă ce face cu corpul, mintea şi viaţa lui. Nimeni nu îţi poate îngrădi această decizie.

Peace. Dana.

Aventură cu manele.

          Şi tot atac lumea şi mi se reproşează că într-una fac asta, dar cum să mă abţin unei asemenea tentaţii?
          Mă aflam în situaţia în care stăteam cu încă două prietene la cataramă pe holurile şcolii ascultând Theory of a Dead Man - Bad girlfriend, o melodie al naibii de perversă cu versuri al naibii de explicite. Ritmul pe măsură, alert de-ţi vine să îţi injectezi plumb în vene şi să mai bei şi un butoi mare cu alcool. Nu era dată la maxim pentru că bun simţ, suficient cât să ascultăm doar noi. Apoi mai erau şi două progenituri necoapte de clasa a noua, printre care una se holba ca şi cum are apendicită oculară. Mă uitam eu, întorcea privirea, apoi privea insistent sprijinindu-se de bara scării şi lingând o îngheţată. Actul în sine mă ducea cu gândul mult mai departe, dar mult mai departe. Pornografie infantilă.
          Revenind la turma noastră de ţapi şi capre, nu erau singure domnişoarele, ci însoţite de doi mânzi de la a doişpea, un puradel mic şi negru cu decolteu în formă de v şi creastă de mop. Apoi mai era un mastodont mutant cu ochii şui şi gura deschisă, să-i atârne balele când dă rateuri creieru'. Şi ăştia doi, ca nişte neandărtalieni eleganţi, băteau uşa de la hol pe ritmuri de manele, până când puradelul se uită spre noi şi zice:
-Bă, am nevoie de o lamă!
La care răspunsul genial al infantei de clasa a noua:
-Şi eu mă gândeam la acelaşi lucru ! ( Te rog să îmi prezinţi istoria muzicii metal şi să îmi prezinţi tot ce ştii despre el sau să îmi traduci versurile melodiei )
           Probabil neuronii ţâganului sunt în vacanţă-n Hawaii de prin anii '90 că altfel nu îmi pot explica de ce ţi-ai exprima intoleranţa într-un mod mârlănesc, fără substanţă. Frăţâcăăă, vii la mine şi îţi exprimi nemulţumirea într-un mod logic şi corect, iar eu sunt dispusă să te ascult. Cum eu sunt datoare să vă ascult scursurile de conductă ce poartă denumirea de manele, uneori de jale, (Scursuri de conductă de jale, frumos! ) fără a-ţi reproşa nimic, aşa să faci şi tu. Plimbi ursul, îl bagi în bârlog şi pui bolovan la peşteră să moară acolo.
           Nu ştiu de ce ţi-ai tăia venele din cauza unei melodii, mai ales din cauza unei melodii cu versuri precum "I like to strip her down, she's naughty to the end" . E chiar jalnic. Mai degrabă m-aş tăia verticală pe "Citesc biblia şi plâng".

Cam atât pentru azi. See you. Dana.

Poveşti de traumatizat copii.

1)Eşti diferit şi asta e de rău.
2)Copilul care a murit pentru că şi-a mâncat toate legumele.
3)Noua soţie a tatălui tău, pe nume Gheorghe.
4)Cătălina a fost atât de rea încât mama a încetat să o mai iubească.
5)Unele pisici pot zbura
6)M-am săturat! Te dau spre adopţie!
7)Lumea magică din frigiderul abandonat.
8)Garfield face leucemie pisicească.
9)Străinii au cele mai delicioase bomboane.
10)Tu ai fost un accident.
11)Lucrurile scumpe pe care le au anumiţi copii, nu le vei avea niciodată.
12)Coşmarurile tale sunt reale.
13)Unde ai dori să fii îngropat?
14)Tata bea pentru că tu plângi.
15)Surpriza de pe fundul piscinei.
16)Fă-ţi prieteni mai în vârstă pe internet!
17)101 jocuri amuzante pe care să le joci în mijlocul străzii
18)Agresorii merită să moară
19)Du-te în camera ta. Mama şi-a găsit alt copil pe care să îl iubească.
20)Timmy este culoarea greşită pentru a fi prietenul tău.

HeHe. Şi iată cine a revenit.

XoXo, guys. Dana!

Viaţa, ca un film de comedie.

                    Error 404: Reality not found. Tind să cred că nu există timp, ci totul e un prezent continuu care devine amintire sau secvenţă. Atunci, ce mai este real dacă tot ce te înconjoară este un fals total? Şi mulţi cred în existenţa unei dualităţi, de parcă nu există niciodată o a treia opţiune: Alb şi negru, iubire sau ură, prieten sau duşman, înger sau demon.
                   Demonii sunt nişte creaturi foarte ciudate. Limba lor natală este latina veche, ceea ce este cam egoist pentru celelalte popoare moarte. Poate pentru că au fost romani, strămoşii italienilor. Şi dacă se presupune că ei vorbesc toate limbile pământului, cum i-ar sta unuia dintre ei vorbind franceză.. sau ungară? Cum îţi fură sufletul atunci? Cu un corn şi un colac secuiesc? Nu le-ar fi mai uşor să fure suflete dacă ar avea internet ? Apoi mai sunt toate chestiile care ne înconjoară: Toate arată la fel privite la nivel atomic. Nu deosebeşti lemnul de fier sau un om de un câine. Şi s-ar presupune că s-a descoperit locaţia esenţei vitale, sufletul. În niciun caz în creier sau inimă (asta ar fi cam egoist), ci în propria ta aură exterioară, în tot corpul. Şi mai este ironic faptul că unii cred că oamenii sunt singurii care au suflet, dar tot ceea ce te înconjoară are o aură proprie. O esenţă vitală există oriunde, prin urmare. Gândurile noastre ne influenţează tonusul emoţional pe o perioadă lungă de timp, dar şi lumea exterioară. Gândurile au greutate, oamenii au un al treilea simţ. Ca atunci când cineva se uită insistent la noi şi ne întoarcem, cu toate că suntem întorşi cu spatele. Dacă de fiecare dată când mănânci sau bei gândeşti pozitiv, vei deveni mult mai optimist.
                     Există o legătură între eul fizic şi cel metafizic şi dacă unul este sănătos, la fel este şi celălalt.

Şi uite cum un gând îţi poate schimba viaţa. Totul este o joacă, distrează-te !

Articol publicat de Dana. :)

Secrete.

                     N-aveam ce face într-o seară, dar vorbesc serios. Mă uitam în tavan şi meditam asupra secretelor. Am ajuns la concluzia că multe sunt penibile, dar acele penibilităţi contează.
                     Vreau să vă gândiţi la toate secretele pe care le aveţi şi să vă întrebaţi dacă sunteţi singurele persoane care ascund respectivul lucru. Am constatat că oamenii ascund anumite aspecte din viaţa lor pentru că le este ruşine de greşeala comisă, de ei şi de impresia pe care o vor lăsa celorlalte persoane. Pura realitate este că suntem oameni şi într-un anumit punct gândim la fel.

• Îţi este frică să îi spui iubitei că ai înşelat-o. Şi stai cu conştiinţa încărcată că într-o zi va afla. Şi va afla că doar este femeie. Deci, decât să dormi pe preş după ce nevastă-ta află că nu e singura persoană din viaţa ta, mai bine îi spui sau dai divorţ. De ce să chinui o persoană dacă nu-i poţi satisface nevoile emoţionale?
• Nu le spui prietenilor în faţă părerea pe care o ai despre ei, dar le-o spui multor altora, iar acei mulţi alţii vor avea grijă să-ţi divulge complotul. Sugerez să fii sincer şi vei fi apreciat. Spune tot ceea ce gândeşti. Măcar nu vei avea nimic de ascuns şi oamenii vor avea încredere-n tine.
• Ai spart o vază şi nu ai recunoscut. Ai dat vina pe hamster. Şi adulţii sparg lucruri, doar că ţipă mai tare când odraslele lor sparg ceva. Dacă eşti mai mic, eşti vinovat. Regula de h'aur a junglei.
• Porţi aparat dentar sau ochelari în timpul liber.

Desigur, oamenii nu ar mai avea nevoie de secrete dacă ar exista mai mult simţ civic, înţelegere, moralitate, educaţie şi compasiune. Secretele cu adevărat grave sunt atunci când omori o fiinţă. Cu toate astea, ne lăudăm că seara trecută am ucis cinci drăcovenii de ţânţari. Las' că există o forţă superioară care are grijă de toate şi nu se numeşte Cristos. Se numeşte karma. Şi câţi ţânţari ucizi, atâtea capace după ceafă îţi dă şi ea. Obişnuiam să am secrete. V-am spus că am dat foc în scara blocului acum 9 ani? Că încă mai dorm cu animale de pluş că-mi e frică de întuneric? Îmi e frică de moarte de clovni şi unora li se pare amuzant, aşa că se prefac că mă duc la clovni până încep să plâng ca o zgâtie de 5 ani de frică. Da, am o problemă gravă cu clovnii. Niciodată nu ne-am înţeles. Totuşi, dacă vrei ca ceva să rămână secret, fii mai tăcut. Cu cât arăţi mai mult, cu atât eşti mai expus. Şi fii gata ÎNTOTDEAUNA să îţi fie trădată încrederea atunci când împărtăşeşti un secret. Oamenii nu îşi pot ţine gura, dar când unii vor râde, să nu-ţi pese. De parcă ei nu au secrete. Gândeşte-te ce ar putea face sâmbătă seara cu o lupă şi o pensetă când sunt singuri acasă. De parcă ei sunt mai buni, de parcă tu trebuie să te demoralizezi. Puţini vor îndrăzni să te lovească pe faţă, deci nu-ţi fie ruşine de tine, cu tine şi nu îţi fie frică de faptul că vei fi respins ! Fii cât de sincer poţi, în orice situaţie ! Arată că nu îţi pasă de greşelile tale şi că înveţi din ele, că toţi suntem egali şi că eşti mândru !

Stay strong ! 

Dana.

Vorbim despre existenţa vampirilor!

                      Mai ştiţi când a apărut Milka pentru prima dată la TV şi toţi copiii americani credeau că vacile mov chiar există? Miturile americane nu ezită să apară. Cu cât scormoneşti mai mult cu ghearele în pământ, cu atât găseşti... mai mult pământ ! Eventual râme. Pleci la pescuit cu ele-n traistă.
                       Ceea ce mi-a atras şi mai mult atenţia, însă, nu e vreo vacă mov sau pasiunea americanilor pentru sandwich-urile de la KFC care nu ajung nici măcar unui locuitor din Vatican. Ai putea să arunci saci din avion în Haiti, dar mai atrăgător şi gustos ar fi sacul. Revenim la subiect, în sfârşit! Există pe internet un site care se doreşte a fi o comunitate destinată vampirilor din întreaga lume. Orice vampir este bine venit, dar cei care se cred vampiri, vor fi banaţi. Site-ul dă informaţii despre cum să devii vampir, de unde să îţi procuri sângele, cum să găseşti un vampir adevărat, mituri şi glume.
                        Deci.. cum să devii vampir. Pff, deci vă asigur că această metodă va merge. Dezbracă-te gol puşcă, linge-ţi cotul, dă-ţi un genunchi în ceafă, apoi încearcă să-ţi miroşi propriile picioare. Dacă nu te transformi în vampir, pot exista şi efecte adverse: Căderea părului din nas, infarct miocardic acut, paralizie, oprirea simţului mirosului, schizofrenie, parkinson, diabet, gripă, cancer, infecţii grave cu puroi sau pierderea oaselor (definitiv). În caz că aceste sindromuri apar, recomand aspirină şi paracetamol.
                         Mai multe detalii pentru a deveni vampir.. AICI ! Aştept experienţele voastre vampireşti.

Vă pupă Dana pă tăţi, bă !

Oameni mici, cuvinte mari.

               Fiecare vârstă e frumoasă în felul ei. La 3 ani culegi furnici şi le faci tocană împreună cu prietenii, pe la 7-8 ani mergi cu un ghiozdan de două ori cât tine la şcoală, pe la 11-12 ar fi cazul să nu faceţi drame legate de dragoste că abia dacă aveţi un metru şi-o sămânţă, iar la 17-18 ani ar fi cazul să vă maturizaţi. E foarte simpatic să mai fii încă un copiluţ drăguţ, micuţ până la 90 de ani, dacă e posibil şi dacă ajungeţi până acolo.
               În primul rând, cred că ar trebui să vă daţi seama că e josnic pentru voi înşivă să loviţi o persoană. Ceea ce oferi, primeşti înapoi. De multe ori, înzecit. Probabil aţi fost victimele anumitor violenţe doar pentru că se întâmpla să aveţi greutate în cuvintele voastre sau că e împotriva conştiinţei voastre să loviţi o persoană. Cuvintele rămân arma oamenilor inteligenţi. Este josnic mai ales pentru o fată să fie violentă. Pe mine, acest fapt mă duce cu gândul la provenienţa respectivei: Familii în care nu li s-a oferit atenţie, mame iresponsabile, certuri, bătăi. Cât despre palme sau păruială, clar locul vostru este pe centură, cu cea mai mare stimă pe care v-o port.
                Încetaţi cu bârfele între "prieteni". Toţi postaţi pe Facebook faptul că v-au ajuns bârfele, că sunteţi persoane puternice, că lumea e rea, voi sunteţi buni.. Aberaţii la kilogram ! Cunosc un caz foarte apropiat. În sala de clasă. În ora de sport, bârfea una din prietene, iar în faţa ei zâmbea, se purta frumos. Eşti jalnică, falso! Zi-i în faţă nesimţirile pe care le-ai zis despre ea altora. Nu cred că i-am făcut ceva tipei în afară de faptul că nu mă încurc cu ea, dar am fost amabilă cu ea. Azi îngâna un cuvânt pe care-l spusesem eu ca răspuns la oră. Probabil se credea interesantă, dar ştiţi cum e. Patrupedele îşi imită stăpânul. Good boy, Sparkie! Pe lângă faptul că îţi creezi o imagine de bârfitoare, ajungi să fii netolerată de ceilalţi. Şi oamenii vorbesc cu tine din respect pentru ei, nu pentru mizeriile pe care le spui despre ei, cu lumina stinsă.
              Ar fi cazul să puneţi punct situaţiilor în care minţiţi cu nesimţire despre alte persoane. Prioritatea ta e viaţa ta şi atât. Am cunoscut persoane despre care se spuneau tot felul de poveşti din răzbunarea unora cărora "Nu le plăcea faţa lor" sau pur şi simplu le-au văzut în trecere, pe la un pub şi deja le cunosc. Tot spunea o tipă despre care nu auzisem în viaţa mea nimic până la un punct, că sunt satanistă şi că.. fac voo-doo. Mai puţine poze cu iubiţii tăi trecuţi de 40 de ani şi decolteuri până la buric, să ajungi să îţi faci o cultură generală pentru că e evident că nu ai.. şi să îţi deschizi mintea aia încuiată.
            Deci, fără violenţă, măşti, minciuni, ipocrizie sau drame, poate aţi face un pas către realitate şi v-aţi îndepărta şi voi de stadiul de primate.

Păi, eu sunt mai micuţ şi mai drăguţ .. mai pufos şi.. mai tăcut. Poate de asta oamenii îşi permit atâtea. Dar să îi ferească sfântul altar să îşi permită prea multe.

XoXo, Dana. :3

10 lucruri de făcut într-un lift.

1-Stai calm şi nemişcat privind peretele, fără să te întorci.
2-Salută-i pe cei care intră cu o strângere de mână şi spune-le să îţi zică domnule amiral.
3-Miaună din când în când.
4-Holbează-te la o persoană din lift pentru o vreme, apoi anunţă într-un mod horror: "Tu eşti unul dintre ei" şi retrage-te încet.
5-Spune DING la fiecare etaj.
6-Fă sunete de explozie atunci când cineva apasă un buton.
7-Desenează un cerc de cretă în jurul tău, apoi anunţă-i pe ceilalţi că acela e spaţiul tău personal.
8-Când mai este doar o singură persoană în lift, bate-o pe umăr şi prefă-te că nu ai fost tu.
9-Scapă un pix, aşteaptă până când cineva îl va ridica, apoi ţipă : "Ăla e al meu!"
10-Propune o îmbrăţişare de grup, apoi insistă!

Articol publicat de Dana.

Cum să pictezi un peisaj.

            Începusem într-un timp să pictez de capul meu, iar apoi am consultat şi videoclipurile unor specialişti de pe YouTube care sunt destul de multe. Înseamnă că puteţi căuta orice vă doriţi pentru a picta. Aici am pus două peisaje de munte.

Articol publicat de Dana.

Secţiunea de contact de pe blog.

                 Secţiunea de contact este acea căsuţă mică din dreapta, sus a blogului. O căsuţă pusă acolo cu scopul de a mă contacta. Şi asta aţi şi făcut, doar că mesajele NU erau inteligibile şi voi enumera de ce.
Nume - Aici scrii un nume.
E-mail* - Adresa ta de e-mail OBLIGATORIE CORECTĂ de GMAIL dacă vrei ca eu să îţi răspund înapoi.
Mesaj* - Aş prefera ca atunci când aveţi o nelămurire legată de un articol, să precizaţi articolul la care vă referiţi. Până în momentul actual, blogul dispune de 198 de postări, iar cu asta, 199. Eu nu voi putea ghici la ce anume te referi.
Să dau exemplu de câteva e-mail-uri primite:
"vreau sa ma conectez pe acest joc findca e super tare" Care joc, Amalia? Nici nu ţi-ai scris e-mail-ul corect.
"cum pot sa ma loghez ?daca se logaza." Unde să te loghezi, Mirela?
"as vrea sa particip si eu!!" Mesaj de la o persoană intitulată "Kida". Unde să participi?
"cineva mi-a schimbat parola" De la Regaliasmina. Parola de la ce anume? Şi de ce mă priveşte pe mine?
"e joc?" Ce anume să fie joc, Denisa?
"nu imi merge ma ajutati va rog" de la Blaj Ioana. Nu îţi merge ce anume? "Doctore, mă doare. Vreau pastile."
"sunt baiat" De la Alex. Ok, eşti băiat. Mişto.
"Nu merge se vede ca minti" Nu merge ce anume, Geanina? Decât să scriu un articol în care să mint, mai bine nu mai scriu deloc. Politică personală.
"buna eu mis alex'' Whut?? Cartofi.
"100000" Whut?
"S." WHUT?!
"ngf" Wow, uimitor!
"va rog sa mearga !!" De la Cosmina.
Deci, vă rog să evitaţi mesajele de acest fel. Dacă vrei să îmi spui ceva, spune-mi printr-un mesaj mai complex. "Bună, mă numesc... Am citit articolul .... şi am o nelămurire în legătură cu..." Măcar atât. Un rând vă ia să scrieţi.

Contact direct la glasul_barfei@yahoo.com

Contact prin e-mail la glasulbarfei@gmail.com

Articol publicat de Dana.

Un truc de auto îngheţare a sucului.

              Aş prefera să încercaţi experimentul cu sucul vara pentru că iarna nu prea merg lucrurile reci, mai ales pe zăpezile astea, când mergi cu sania trasă de Husky pe lângă cele mai înalte vârfuri ale plopilor. Dar unii fac plajă pe vremea asta, aşa că merge un articol despre suc îngheţat.
Pasul 1-Ia o sticlă de suc cu acid (Cola, Fanta, Sprite) şi agit-o foarte bine, fără să o deschizi.
Pasul 2-Las-o la congelator pentru 3 ore şi 15 minute.
Pasul 3-Scoate-o, deschide sticla cât să iasă puţin aer, întoarce-o în jos, apoi iar în sus.

Articol publicat de Dana.

Orori între elevi.

-Afacerile cu gumă nu merg între noi. Dacă unul cere o gumă, eşti nevoit să dai la toată clasa.

-Ştii că mâine ai matematică şi ţi se cere pix roşu, dar nu îţi iei. Împrumuţi de la colegul. Ştii că ai desenul, dar nu aduci foi. Împrumuţi de la colegul. Ştii că ai nevoie de creion, dar împrumuţi de la colegul. Şi colegul îţi e dator oră de oră să îţi dea ţie cele necesare. E de iertat dacă uiţi o dată, de două ori. Nu mereu.

-Ceri un pix, dar mai ai o colecţie de altele 20 în penar.

-Cauţi în geanta colegului ca să te uiţi la ceas şi-i laşi urme de degete pe ecran sau începi să te uiţi prin poze, mesaje.

-Vezi pe cineva desenând şi-i iei cariocile de pe bancă doar să îl sâcâi sau să îţi mâzgăleşti caietul cu ele. Eu, desenând, ştiu cum e - Enervant.

-Vezi că unul se duce la magazin şi îi faci listă de cumpărături de provizii pentru o lună întreagă.

-Vorbeşti sau râzi tare în timpul orelor în timp ce alţii încearcă să se concentreze.

-Te dai cu rimel, ojă, te pensezi sau storci coşuri la şcoală, că acasă nu ai timp.

-Vezi că cineva ascultă muzică, n-are chef de nimeni şi-ncepi să-i pui întrebări sau să-i ceri o cască.

-Îţi cere cineva un pix, îl umple de bale, iar tu eşti ceva gen: "E ok. Păstrează-l!" .

-Eşti atât de disperat la o lucrare încât intri-n panică, te întorci la bancă, iei lucrarea colegului fără să ceri voie, copiezi, apoi returnezi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

-Te dai bun la engleză, dar foloseşti şi tu două-trei expresii din când în când şi alea "My father you are is car red".

-Aveţi un proiect de făcut, dar tu eşti cel care cumpără şi face tot, iar ceilalţi câştigă lucruri pe spatele tău, apoi se mai şi laudă.

-Ai note mari în general, copiezi de la colegul de bancă atunci când nu ştii, dar pe el nu îl laşi să ia de la tine. A dracu' e chelea pe tine!

-Eşti şmecherul clasei, ai valoare, burtă de bere şi freză cu gel de 5 zile şi dansezi pe manele din buric în timp ce-i dai pe toţi la o parte când treci pe hol. O fi de la miros, zic.

-Găseşti un drac de păianjen într-un colţ al clasei, îl iei cu tine şi-i scoţi pe toţi afară, fie pe uşă, fie pe geam.

                                  Articol publicat de Dana. :3

Orori profesor-elev.[Pamflet]

             Nah, se întâmplă să avem diverse aventuri în timpul şcolii pe care le putem numi orori.
-Acel moment în care nu poţi înţelege caracterul unui profesor tocmai că e ca la Bungie-Jumpie, sportul ăla care te bălăngăne-n sus şi jos. Ei, şi fie vorba-ntre noi, acum ajunge sus (he gets high if you know what I mean) şi râde cu noi, în secunda următoare se uită la toţi cu ochi de soacră. Ăsta-i momentul când ajunge jos. Şi totul e ceva de genul:

-Handicapaţilor, vreţi doi?

-Există unii ale căror vise şi speranţe au rămas în armată şi astfel, nu ai voie să schiţezi un zâmbet sau să îi încalci cuvântul. Ne putem imagina.

-Nr.Matricol 69, zâmbeşti cumva?

-N-n-nu... doamna profesoară!

-Treci în faţa clasei şi fă 5 flotări! Nr. Matricol 55, la tablă! 

-Unii sunt atât de nemulţumiţi încât dacă îi mulţumeşti, vor fi şi mai nemulţumiţi.

-Aveţi uniformă, aţi dus coşul, tabla e ştearsă, clasa e curată.. Dar ce e cu acest punct de pix pe perete?! Nu pot să cred aşa nesimţire! Sunteţi nişte bestii!

-Genul care aşteaptă de la noi înţelegere şi colaborare.

-Mâine dăm lucrare de control neanunţată din paginile 3,4,5....105 ale manualului, poimâine faceţi curat în curtea şcolii, apoi puneţi bani să cumpăraţi termopan nou, nu mai întârziaţi la ora mea, nu mişcaţi, nu vă uitaţi temele, nu vorbiţi niciodată, învăţaţi pe de rost, tăceţi când eu urlu, nu vă uitaţi la mine, ţineţi-vă privirea în caiet, ridicaţi-vă în picioare când răspundeţi.
După 45 de minute de reguli:
 Sper să colaborăm bine!

-Întâlneşti un profesor care-şi iubeşte meseria foarte mult, dar foarte foarte mult.

-Cum îndrăzneşti să nu înveţi la materia mea pentru nenorocita aia de limbă spaniolă?! Matematica e de viitor, bolovanilor! 

-Unii nu au trecut de vârsta adolescenţei.

-(Molfăind gumă) Deci nu pot să cred că sunteţi aşa de needucaţi. Un astfel de comportament .. (făcând un balon) trebuie pedepsit. Uhh, şi ce e cu uniforma asta?! Unde vă sunt pantalonii?

-Unii sunt chiar foarte generoşi. Cu toate că nu înţelegi nimic din materia respectivă..

-Pagina 5-1,2,3,4,5 ; Pagina 9-2,5,6,7,9,10 şi de la testul de la 12 la 15, tot. Dacă nu ştiţi, luaţi 2 fără discuţie. Aaa, da. Şi tema e pentru mâine.

-Uneori intră prea în detalii cu participantul de la tablă.

-Nu ştii ce să scrii?! Nu ştii pentru că ieri erai afară. Te-am văzut. În loc să înveţi la fizică, tu stai pe afară. 

-Uneori profită de naivitatea ta.

-Ştiu că stai aproape. Ia du-te tu acasă şi adu-ne frigiderul că ne e foame. Şi o furculiţă.

Pamflet, tratat ca atare, trebuie. Ştiţi regula.

XoXo. Dana.

Primul articol din an.

            M-am abţinut să scriu de la începutul lunii decembrie ca să păstrez ideile pentru anul acesta. Ăsta-i genul ăla de articol în care îmi propun să rezolv nişte goal-uri şi fac un rezumat al anului precedent. Btw, la mulţi ani blogului pentru 30 decembrie! A făcut 3 ani!
-Prima parte a anului a fost destul de încărcată pentru mine, dar am învăţat multe din acea perioadă.
-Am încercat de câteva ori să fiu extrovertită. Mereu a mers în sens invers.
-Nu ştiam în cine să am încredere de multe ori pentru că eu, ca o bătută în cap, mă ataşez prea repede de oameni şi ajung să îi urăsc. Toţi oamenii par normali până când îi cunoşti. Deci, 98% din prietenii mei sunt din alte oraşe.
-Am avut şi-un jurnal cu moaca lui Emily the Strange pe copertă, în care am scris toate lucrurile memorabile din 2013 şi pe care-l păstrez într-o cutie, să-mi aduc aminte la bătrâneţe cât de diferită eram. Anul ăsta trebuie să încep unul nou.
Pentru 2014. Să vedem!

Prima pictură. 

- Iubiţi-mă aşa cum sunt, în continuare! :3 Am unele crize de identitate uneori, dar sunt bine. Sunt adolescentă. Să nu înţelegeţi prin crize .. isterii de soacră, cu ţipete, ginerică mort şi vecini care-şi construiesc izolare fonică. Doar schimbări în modul de a acţiona, ceea ce mi se pare ciudat şi mie.
-Aştept mai multe mail-uri de la voi. În ultimele 3 luni am primit 29 pe adresa de G-mail.
-Mai multă chitară. Mult mai multă. Până la bandaje.
-Mai mult blog.
-Ok. Mai multe desene. Am descoperit că ştiu să pictez.
-Poate scriu anul ăsta that fucking carte la care mă tot gândesc dintr-a opta.
-Mai mult limbaj comic pentru voi. Mi-aţi spus că vă place. Vă place, cum să nu vă placă?

Deci mai ceva ca la alegerile electorale, cu o listă mică de promisiuni,

Dana! Dana şi atât ! :D