Auzind de mai multe ori cuvântul "nimic" observ că el poate avea un infinit de sensuri. Când mă uit în sus la cerul senin, nu văd de fapt nimic, dar dacă privesc dincolo de el ascunde multe; din alt unghi ascunde chiar şi planeta noastră sau când te uiţi chiar la un fir de iarbă şi îl consideri nimic, de fapt are numeroase componente pe care le studiază botanica, aşa cum fizicienii studiază cerul. Printr-o simplă analogie, deduc că atunci când oamenii spun cuvântul "nimic", ei se gândesc la multe în acel moment. Consider că nimicul înseamnă mereu ceva. Un exemplu ar mai putea fi psihologia care a scos din ceva abstract atâtea trăsături şi particularităţi umane.
De obicei, când sunt abătută şi persoanele mă întreabă ce-am păţit, eu zic că nu am nimic, dar de fapt cine ştie câte informaţii şi stări rulează în fiinţa mea în acea fracţiune de secundă. Mulţi folosesc cuvântul pentru a evita o discuţie pe tema lor sau de a evita complet. Pe măsură ce analizezi o persoană îţi poţi da seama ce vorbe se ascund după acel cuvânt. Majoritatea oamenilor refuză să gândească dincolo de aparenţe şi poate şi din această cauză nu putem fi o societate mai bună. În zilele noastre contează mai mult ambalajul. Nu am zis că nu e necesar şi el, dar nu trebuie pus pe prim plan.
Articol publicat de RAMONA
24 februarie 2013
16 februarie 2013
Într-un câmp cuantic, nu sunt decât o particulă.
Când o formă de viaţă nu este născută, nu există, nu simte. Nu îi e foame, nu se îndrăgosteşte. Nu poate nici să moară pentru că nu trăieşte. Mi-aş acoperi rănile cu praf cosmic pentru că el înseamnă tot. Are sens să mă prăbuşesc, să păşesc, să cunosc? Metamorfoza mea e o perioadă măsurată în timp. Timpul nu este nimic. E un vid fals, o iluzie. Nu are culoare, dar are personalitate. Sunt o teroare, o anomalie genetică ce poartă denumirea de om, dar cât de umană sunt? Când bestia din mine se hrăneşte cu durere, când stau lângă tine făcând ceva banal.. Ascut un creion lângă tine, iar tu mă priveşti. Suntem la fel de neimportanţi, la fel de banali. Putem comunica, dar ce înseamnă totul? Sunt un destin pierdut într-un borcan plin cu timp, iar timpul este infinit. Stăm şi ne privim într-un ciob de oglindă în timp ce ne pieptănăm. Pletele mele roşcate şi ude îţi ating ţie mâna. Avem pielea albă, suntem încredibili, dar eu nu exist. Sunt o pată mică într-un univers care se întinde pe timp şi spaţiu. Eram o copilă ieri, o adolescentă azi, în curând o nefiinţă liberă. Voi şti că am trăit, dar voi şti că nu am fost născută vreodată. Nu mă voi îndrăgosti, nu voi muri, dar nici nu voi trăi. Nu voi conştientiza când lumea mă cheamă din nou. Amintirile mele se vor reconstitui toate, nu voi şti cine am fost sau lângă cine. Te voi uita şi nici nu voi şti acest lucru. Voi fi nevoită să îmi fac un destin nou, fără tine şi nu mă va durea pentru că nu te-am cunoscut niciodată.
Articol publicat de Dana.
Articol publicat de Dana.
6 februarie 2013
Filologia este un profil special!

Dacă eşti la un profil de filologie doar pentru că urăşti matematica, nu este prea bine pentru că, în ciuda aparenţelor, şi la noi este greu. Mai mult ne bazăm pe cultură generală, nu formule matematice. Suntem defavorizaţi de profesorii de ştiinţe exacte care consideră că suntem slabi doar pentru că nu ştim matematică şi că primim note prea mari. Dacă la filologie poţi ieşi lejer cu media peste 9, la mate-info sau bio-chimie trebuie să rupi cartea pentru media 8.
Recomand filologia pentru cei pasionaţi pentru că acolo unde arta se manifestă în toate formele ei, este şi inteligenţă şi înţelegere în colectiv şi, de obicei, la filologie sunt mai liniştiţi elevii. :)
Articol publicat de Dana.
4 februarie 2013
Citate filosofice din psihologie şi neuropsihologie.

Articol publicat de Dana.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)