Nebunia e nebună?

                   Nimeni nu te poate acuza de nebunie mai bine decât te poţi acuza tu însuţi. Să fim serioşi! Nebunia nu apare la vegetarieni cu aparat dentar şi nici neapărat la monştrii din Loch Ness. Trebuie să accepţi că eşti nebun aşa cum şi alţii au acceptat şi trăiesc fericiţi la ora actuală. Cel puţin, eu mă bucur de nebunia mea tot timpul. Să mă gândesc la chestii nebuneşti din viaţa mea..

• Încă mă mai uit la desene animate.
• Nu pot să dorm fără ursul meu de pluş.
• Am dat foc scării împreună cu o prietenă acum 6 ani.
• Am convins toţi plozii că tabăra în care eram cazaţi e bântuită şi chiar l-am făcut pe unul să vadă fantome şi să meargă la psiholog a doua zi.
• Când mama face mâncare care se papă cu mămăligă, eu o mănânc şi cu pâine.
• Nu stau în poziţie corectă la calculator sau la masă. Mereu stau cu picioarele sub mine.
• Am o obsesie pentru Satana doar pentru că lumea îşi face cruci sau mă mângâie cu agheasmă când mă aude.
• Când eram mică, am aruncat mâţa într-un WC adânc de.. 20-25 de metri.
• Încă aduc mâţe puricoase în casă pe ascuns când tata e plecat. Uneori dorm cu ele. Ironic faptul că încă nu am purici.
• Am tuns o căţea, am dat-o cu ojă şi am machiat-o sub pretextul că.. o ducem la bărbaţi.
• Când eram mică, aveam o formaţie Monster Girls. Ironic e faptul că niciuna dintre noi nu ştia să cânte.
• Pereţii WC-ului sunt mâzgăliţi cu chat-uri private cu vecinii mei anonimi.
• Mă duc la biserică o dată pe an, dar nu intru în biserică. Se face chetă şi bem ... Suc, desigur. Glumesc. Bere.
• Mereu verific să văd dacă am pantalonii pe mine atunci când claxonează vreun şofer sau se uită cineva la mine.
• Am fost împreună cu un drogat două zile.
• Nu îmi prind părul niciodată. Mi-a ajuns cât l-am ţinut prins în clasele primare.
• Am dansat cu un băiat de care îmi plăcea doar ca pedeapsă că a aruncat cu orez în balcon.
• Voiam să stau în copac şi să omor ciori doar pentru că aşa am văzut la Inuyasha.
• Am un ochi căprui şi unul negru. Mereu trebuie să editez unul în poze să nu arăt ciudat.

             Presupun că am făcut mult mai multe la viaţa mea. Deh, mie nu îmi e ruşine să povestesc nimic din prostiile pe care le fac. Nimănui nu ar trebui să îi fie.
Articol publicat de Dana.

Despre idei şi realitate în general.

 

   
                  În legătură cu oamenii care mă apreciază şi cărora le mulţumesc pentru asta, m-au întrebat cel mai des de unde îmi vin ideile pentru articole. Am reflectat mult pentru că nici eu nu îmi puteam da seama de unde. Poate desene animate ? No. Ghicesc în cafea ? Nea. Răspunsul stă în mâinile noastre: *Unii simt ploaia, alţii doar se udă.* Dacă nu simt că vreau să scriu despre ceva într-un anumit moment dar ştiu că ar fi o idee bună, aştept momentul în care mă simt pregătită moral. Am un caiet în care îmi notez toate ideile. Ce-i drept, în ultimul timp am simţit doar păduchi. Nu-s eu cea în cauză. Nu-mi merge televizorul şi nu mă mai pot uita la desene animate.
                       Ideile geniale vin când nu ne aşteptăm. Am observat că seara ideile sunt un prăpăd. Mă gândeam că ar fi genial un rap despre cum eu, spiderman, mă cocoţ pe tavan, iar vecina mea bate în ţeavă să-mi mut picioarele de pe apartamentul ei. Nu este una dintre cele mai tâmpite idei ale mele pentru că ele vin pe bandă rulantă şi chiar mă întrebam cum ar fi să ai ciumă la subraţ. Şi cum naiba arată ciuma, mă rog? Ar fi legal să ai păr între dinţi sau în cerul gurii sau primăria te-ar ruga respectuos să îl dai jos? Cred că se poate întâlni orice pe Terra. Gândeşte-te câţi oameni au alergat dezbrăcaţi pe stradă când nu erai acolo, iar poliţia era după ei. Gândeşte-te câţi copii mănâncă rujul mamelor lor în acest moment sau câţi beau Vodka pe ascuns. Când eram mică, mi s-a spart oglinda în cap şi nu mi s-a dat nicio şansă de a mă întoarce la Socola căci oglinda nu mi-a făcut nici măcar o zgârietură.
                      De câte ori ai greşit în viaţă şi de câte ori nu ai regretat deloc ? Asta pentru că te-ai iertat pe tine însuţi. De câte ori ai ştiut să râzi de tine şi să recunoşti că nu eşti cu nimic mai normal decât ceilalţi? Nu eşti normal deloc. Normalitatea nu există, prietene. Toţi am coborât de pe cracă şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne bulim căpăţâna de al dracului ciment că deh! Cine ni l-a pus în cale? Te-ai îmbătat cel puţin odată, ai pierdut cel puţin un prieten, ai spart cel puţin 10 pahare din vitrină, ai îmbrăcat măcar odată chiloţii pe dos, ai fost prins când nu voiai să fii, ai fost umilit, dar ai şi zâmbit. Ai fost prost, ai fost deştept. Ai fost o persoană. Dacă eşti de acord cu toate astea, înseamnă că ai idei. Viaţa ta e o întreagă idee.
 PS. Subiectul de mâine este nebunia. Cred că am ce scrie la acest capitol. Mă caracterizează total.
Articol publicat de Dana.

În spatele scenei, realitatea e cruntă.

                      Ne reprezentăm şcoala pentru a părea cât mai buni, dar ştie cineva câtă prostie cu două picioare circulă pe holurile unui liceu ? Nu mă refer la varul de pe pereţii, construcţia sau cadrele didactice din acea şcoală, ci la specimene. De la începutul săptămânii, am avut zile în care am urât ORICE.
                 1. Am avut o activitate cu numele Spring Day în cadrul căreia fiecare clasă prezenta o ţară prin tradiţii, obiceiuri, imn, momente artistice, mâncare. Clasa noastră a avut România şi am fost destul de apreciaţi de persoanele care, într-adevăr, au mai mult decât un creier în cutia craniană. Încă îmi amintesc unele replici JALNICE din partea unora:
Bleaaaaah. România. Yuuuck. Şuncăăă. P.S. Drăguţă, şi tu trăieşti în România cu toate că nu eşti româncă şi nu cred ca voiai să îţi aduc ţie caviar în mod special. Ca să nu mai reamintesc şi că ulterior am mâncat, la propriu, din aceeaşi strachină.
Ia uite-i şi pe ăştia cu România. Fasole bătută. Hm, da. Mămică-ta nu ţi-a gătit niciodată aşa ceva? Sau era ocupată să o culeagă? Nu îţi mai lăsa suportul de creier în fasole data viitoare când vrei să vorbeşti cu mine.
Oricum, noi ne-am distrat în ciuda cârcotaşilor de la Mircea Eliade şi am reprezentat ţara într-un mod frumos, mândri că suntem români! Şi da, sunt revoltată pentru că sunteţi ca nişte surzi cu ureche muzicală. Nu ai cu cine vorbi, de aceea e bine să cântaţi jalea numai pentru voi.
                  2. Am fost de serviciu pe şcoală şi doamna directoare m-a rugat să merg din clasă în clasă, numai că la 9B am avut o întâlnire foarte neinteresantă cu o profesoară.
''Bună dimineaţa! Ce clasă sunteţi? Câţi absenţi, bla bla?''
''Dar tu cine eşti?''
''Eleva de serviciu.''
''Păi trebuia să te prezinţi mai întâi şi să dai bună ziua că e un cadru didactic în această clasă.'' Nu am dat bună ziua, ci bună dimineaţa. Am avut bun simţ. Şi oricum, nu pot face chestii malefice cu numarul de absenţi de la 9B, aşa că ar fi o pierdere de timp. În plus, sunt antisocială, deci nu vă chinuiţi să vă ador. Desigur, frazele au continuat şi nici nu m-am mai obosit să răspund pentru că, oricum, nu am cu cine. Nu stau să mă prezint la fiecare 22 de săli în faţa tuturor claselor, mai ales că eu îi întrebam câţi sunt în clasă şi ei îmi vorbeau de plăcinte.
                  3. Am avut o activitate legată de dietă la chimie şi m-am implicat şi eu. În clasa noastră s-a desfăşurat activitatea împreună cu cei de la 10D. Voi începe prin a spune mulţumesc celor care au avut bunul simţ să urle ca la oi pentru că restul de vreo 90% vorbeau ca la spart seminţe. Una dintre domnişoare a asociat termenul castravete cu un penis. Drăguţa mea, vorbele reflectă psihicul. De aici, deduci şi tu cât de serioasă eşti. Tot aceeaşi spunea Chiar dacă câştigă ei, 10D sunt mai tari ca ei* Nu e corect cuvântul ca. Este corect decât. Se vede cât eşti tu de tare.
O probă a constat în a ne contraargumenta. Ei au asociat această probă cu vorbitul gen No yo domnu fuck you ya ya you.
În plus, voi eraţi musafiri în acea clasă şi de aceea trebuia să păstraţi linişte din respect, bun simţ şi educaţia primită de la părinţii voştri. Mi-aţi lăsat un gust amar.
Am făcut acest articol pentru că eu cred în descărcare prin artă. Dacă vă simţiţi ofensaţi, înseamnă că mi-am atins scopul. Dacă faceţi spume şi sunteţi revoltaţi că am fost prea directă, perfect. Muriţi în iad!
P.S. Nu îmi este ruşine de niciun cuvânt folosit mai sus şi nici frică de revolta voastră.
Articol publicat de Dana.

Cum să înveţi o limbă străină.

                     Învăţând doar ceea ce ţi se dă în clasă, nu vei ajunge prea departe. Trebuie să îţi măreşti orizonturile de cunoaştere citind cărţi interesante. Chiar există şi bilingve în cazul în care vrei să traduci mai mult.
                    În cazul în care nu îţi place să citeşti, ascultă muzică rock şi tradu cuvintele pe care nu le cunoşti. De preferabil ar fi să le notezi într-un carneţel.
                    Dacă, însă, nici muzica rock nu îţi place, ajungem la ultima opţiune: Desenele animate. Eu încă urmăresc desene şi cred că mă voi uita la ele până la sfârşitul vieţii mele. Sunt grozave. Le descarci de pe undeva de pe internet şi le vizionezi cu subtitrare la care te uiţi numai atunci când nu înţelegi un cuvânt. Exemple de desene animate ar fi: Family Guy, Spongebob, Billy & Mandy, Courage, căţelul cel fricos, South Park, Ce-i cu Andy, Copiii de la 402, Witch, Spioanele, Johnny Bravo şi lista e lungă. Puteţi opta şi pentru filme de animaţie.

Articol publicat de Dana.

Cum să îţi colorezi părul cu cretă pastel

                    Creta pastel a devenit o metodă nebunească de a-ţi colora părul în cele mai neaşteptate culori. Fete din întreaga lume folosesc această metodă pentru că este uşor de făcut. Punctul slab ar fi că trebuie ţinută pe păr doar o zi căci culoarea se ia, iar perna ta va deveni un micuţ curcubeu. Nici nu mai spunem de tradiţionala a doua zi când te vei trezi cu ea în moacă pentru că ai mânjit-o. Deci, pot fi procurate de la librării şi magazinele care ţin instrumente de artă, în general.

Articol publicat de Dana.

Doi beţivi şi o cioată

                   Nu ne-am mai amuzat de mult pe acest blog. Ceva trebuie schimbat. Să încep cu un clip care m-ar face de fiecare dată când îl văd să mă sui pe tavan de râs şi să îl mai şi zgârii de amuzament. Ei, nu glumeam deloc. Foarte puţine chestii de pe YouTube mă amuză, dar şi când găsesc ceva amuzant, râsul devine ca râia: nu mai dispare ! Well, cred că filmarea vine de pe undeva din Mama Rusie, evident.

Articol publicat de Dana.

Poze Emily the strange!

                       Personaj de carte, emblemă de firmă sau pur şi simplu o altă figură a internetului, această fată este simbolul absolut al melancoliei, al morţii tragice, al relaxării în obscuritatea nopţii, iubirii feline şi al inteligenţei. Nu am citit cărţile în care ea este personajul principal, cu toate că mi-aş dori. Sper să o găsesc la bibliotecă odată şi odată.

Articol publicat de Dana.