6 septembrie 2013

Părere despre IMVU.

              Specimenele acestui cadru virtual sunt plozi, copchii, mucoşi, puradei de 13-14 ani care ascultă skrillex, comercială şi manele şi se întrec în supremaţie: Care e mai şmecher şi cine va fi prostul Alpha care va ataca orice mişcă prin intermediul turmei sale de spartani. În alte cuvinte, copchii de 13-14 ani care abia leagă două cuvinte şi care au probleme sociale. Prietenia lor se "câştigă" în funcţie de ăla care înjură mai tare şi mai murdar. Ca să ai prieteni, tre' să îi înjuri cât mai mişto şi să îi alinţi cu ''prostule, jet, marş'' şi să fii cât mai original în exprimare.
              Probabil că lor li se pare foarte normal să baţi palma cu prostia şi nu înţeleg că oricine poate să înjure. Să fim serioşi, ăia cu Iq-ul limitat la 69 asta fac.
              Primul meu cont pe IMVU a fost DanielleAngelle, undeva în 2010, iar la începutul lui 2011 xDanielaRO despre care se specula că nu este contul meu, ci că mi-a fost dat de către o piţipoancă (BlondeDulce sau aşa ceva) pe care eu am cunoscut-o după 2 luni de la crearea contului, când deja aveam toate chestiile cumpărate: De la ochi până la avatar. Ce-i drept, e greu să cunoşti oameni de treabă pe IMVU, de aceea eu am fix 6 prieteni momentan cu care mă înţeleg genial de bine. Am mai avut destul de mulţi pe parcursul timpului, dar majoritatea s-au lăsat de Imvu.
                Am fost înjurată pe pulse acum câteva zile de către o mucoasă de 13 ani căreia i-am dat chat de pe contul iubitului meu să discut cu ea. Fata vorbea foarte frumos când a văzut că vorbeşte cu un băiat, ba chiar mi-a zis că o cheamă Bianca. Când i-am spus că sunt Adrielle, deja se transformase în Chupacabra: Păi cum îţi permiţi să-mi spui Bianca? Oh, şi începuse să îşi cheme prietenii şi până la urmă a ieşit pentru că genul ăsta de copchii nu trăiesc fără spirit de turmă.
Dacă vreţi să vă apucaţi de IMVU:
-Să aveţi nervii tari.
-Să vă încadraţi în banii pe care-i aveţi şi să reuşiţi să vă cumpăraţi ochi, skin, head, sprâncene, avatar, bluză, pantaloni(Fustă sau rochie după caz), încălţăminte şi păr .
-Să nu puneţi numere în nume sau apelative de piţipoancă(DragutzaFrumoasaTha69)
-Să vă editaţi profilul şi să-l completaţi.
P.S. Mă găsiţi pe IMVU cu numele Adrielle. Nu mi-l mai schimb. Rămâne ăsta.

3 septembrie 2013

Your favorite martian.

                Am găsit pe Tube acest canal acum 2-3 ani şi nu pot spune decât că e foarte tare: Milioane de vizualizări, animaţii şi versuri proprii. Ce poate fi mai mainstream decât să cânţi despre statusuri de Facebook, oameni care miros, boobies, superman sau chiloţi de moşi şi babe? Într-adevăr, nu sunt cele mai intelectuale subiecte, dar sunt amuzante.
                Păi, vă convingeţi voi !

17 august 2013

Oracolul cu melodii deocheate.

               Nu vă așteptați ca un oracol să cânte dacă asta a fost prima voastră impresie. Când eram în clasa a patra, toate prietenele mele aveau un oracol. Fata profei de info mai stătea uneori cu noi, așa că a făcut și ea unul. Cum ea era mult mai mică decât noi și extrem de enervantă ( Miss Lady Baba o numeam ), s-a decis un prieten să îi completeze și el oracolul.
               Stăteam pe balcon la mine cu ei și ea fericită, toată numai un zâmbet, îi spune :
-Muscă, îmi completezi și mie oracolul?
               Numai atât a trebuit să audă că a și început să-l completeze.
Cum te numești?
Fritz Futerman.
Câți ani ai?
69.
Ai vrea să călătorești? Unde?
La p*****ul cât găleata.
Care e cel/cea mai bună prietenă?
Mioara Muierescu.
               Și lista a continuat tot așa până la pagina amintirilor unde el trebuia să lase un desen și a desenat un mădular cât foaia. Aia nu înțelegea ce e.
-E o rachetă.
                Evident că maică-sa a văzut desenul și ceea ce scria în oracol și, ca de obicei, a dat vina pe mine. Mie nu mi-a păsat. În felul ăsta balconul rămânea mult mai liber pentru persoanele care într-adevăr trebuiau să stea acolo că era foarte mic și încăpeam maxim 8, îngrămădiți și toată ziua stăteam să completăm oracole, caiete de prietenie, cu abțipilduri, bucăți de revistă bravo, caiete de melodii sau caiete cu tot felul de bazaconii.
               Mde, melodia în cauză. Sper că nu sunt prea vulgară. :D
XoXo. Dana.

9 august 2013

Puncte pe StuffPoint-Cum se fac.

                Am dat căutare pe Google să văd dacă nu cumva există acest gen de articol, dar, spre norocul meu, tot eu voi posta toate metodele posibile de a face puncte pe acest site. Deci, mai bine încetați să mai plângeți după conturi StuffPoint cu 10.000 puncte+ pe TPU că nu veți găsi. E la mintea cocoșului că nimeni nu e prost să dea unui străin 10$ pentru o fundă. În afară de mine, mai sunt 2-3 români care au activitate zilnică.
1.Link-ul de înscriere pe acest site este aici. Completează-ți informațiile de bază din dreapta, sus.
2.Postează poze în cluburi cu descrieri și etichete relevante. Link-ul către cluburi aici. Punctele pe care le primești în acest mod vin în ziua următoare și pot varia de la 10 până la 700, în funcție și de celelalte persoane care au postat.
3.Fă un video despre StuffPoint și încarcă-l pe YouTube. După ce ai terminat, introdu link-ul către el aici. Punctele le vei primi într-o vineri.
4.Adu referali pe site. Postează-ți link-ul de refer a friend pe Facebook, twitter, messenger și oriunde îți vine ușor. Îl poți găsi aici. Eu am 499 de referali și nu pot spune că am primit mai mult de 500 de puncte, dar au fost bune și alea. Ideea e că tu primești 10% din câștigul prietenului tău atunci când completează o ofertă, nu un task.
5.Caută oferte la secțiunea de earn. Nu vei găsi oferte mereu pentru că sunt puține în țara noastră. Să nu te bată gândul să îți schimbi IP-ul într-unul american că te vei trezi cu contul șters. A pățit-o o prietenă.
6.CrowdFlower este o modalitate de a face puncte prin tasks-uri. O recomand pentru că ulțumită ei am ajuns la un număr mare de puncte. Sunt oferte valabile aproape în fiecare zi. Tot ceea ce trebuie să faci este să cauți anumite lucruri pentru ei: Numere de telefon, adrese, coduri poștale ale unor site-uri selectate de ei. Totuși, ei știu răspunsul de dinainte și dacă trișezi sau greșești, își vor da seama. Deci, fii doar atent! Când vezi în listă ''300,657,1156,6429'' (Numere de 300+) oferte valabile, încearcă-ți norocul! Totuși, ai grijă să fii cu ochii pe ele în fiecare zi pentru că sunt vânate de multe persoane din întreaga lume!
7.Butonul de puncte care oferă maxim 10 puncte pe zi. Nu mult, dar contează.
8.Completează ofertele din dreapta paginii Earn points: Daily pool, View custom homepage  și Checkin to a fan club, în total 15 puncte.
9.Dă like sau share unei poze dintr-un club și primești 5 puncte pe zi.
10.Cu puțin noroc și multă muncă, ai putea câștiga 2500 de puncte dacă ajungi pe locul 1 la completat oferte CrowdFlower. Ce-i drept, ai destulă concurență. Eu nu am câștigat decât odată locul 2.
V-am explicat cum stă treaba cu ofertele. Dacă încă nu reușești, înseamnă că problema vine de la tine.
Site-ul este unul legal, ca un job online. Nu are treabă cu programele de hacking.
Articol publicat de Dana.

8 august 2013

Influență negativă-n clasa a doua?

                  Prin clasa a doua, când abia trebuia să mă mut, am avut câteva probleme de adaptare la noul mediu și câteva probleme în familie despre care învățătoarea știa. Habar nu am cum reușea, dar își băga mereu nasul în străchinile noastre și agrava situația oricând avea ocazia. Și nu am idee ce nație de relații avea cu anumiți părinți, dar pe plozii lor îi ținea numai în puf și îi lăuda la ședințe de doamne-doamne ce odrasle fenomenale au unii! Nu am avut probleme de învățare, doar că îmi era silă să merg la școală datorită diferențelor și faptului că mă pocnea dacă greșeam. Nu același lucru se întâmpla și cu super-plozii. Ei erau genii, dom'le, la 7-8 ani și li se vorbea frumos. Când venea mama de la ședință, deja știam că o să mă certe și o să mă pună să fac teme la mate toată ziua. Și eram un copil bun, învățam, dar scorpia nu era mulțumită. Stresul și frica erau la ordinea zilei. Că așa se educă un copil, tanti educatoare. Cu pumni în cap și palme peste față.
                   Știu că aveam o oră numită Kraft, numită după o carte pe care o primeam la școală. Partea a doua că eu aveam altă variantă, albastră pe care mi-a luat-o și pe care și-a însușit-o. I-am dat-o într-o oră sau mi-a luat-o de pe bancă și a băgat-o-n dulap. Când am întrebat dacă mi-o înapoiază, după o lună mai exact, mi-a zis:
-Asta e a mea dom'le. Și o flutura în fața mea.
                     Revenind, într-o oră din asta a fost un dialog de genul:
-Vreau să vă întreb despre influențele voastre negative astăzi. Dana, de exemplu, care sunt influențele tale negative?
-Mmm păi, am niște vecini în bloc care înjură și sunt prieteni cu mine.( Pentru că înainte de a mă muta, nu am fost atinsă de vulgaritatea din noul mediu )
-Dar tatăl tău nu este o influență negativă?
-Ummm.. (Zâmbet scârbit).... (Ezitare)... Mmm ba da..
*Copil fiind și având frică de faptul că dacă nu-i răspund cum își propune mă pocnește, am înghițit în sec. Tata nu era o influență proastă, ci doar influențabil. Din cauza influențelor a luat-o cu băutura pe o cale greșită. Dar mă iubea. În copilărie, se juca toată ziua cu mine până și cele mai tâmpite jocuri posibile.*
                    Se presupune că a vorbi despre un subiect nu înseamnă să tragi de limbă un copil din cine știe ce motive și apoi să treci brusc mai departe cu ce avea de predat, dar fix asta s-a întâmplat. Ce a vrut să arate? Ar fi avut o plăcere denigrându-mă-n fața tuturor colegilor? În fond, nu ezita vreo ocazie de a mă face pe mine și încă o colegă să arătăm a cazuri sociale. Karma se întoarce. Amândouă știm de ce.
Secvență din viața Danei.

5 august 2013

Să te doară talentul, la propriu.

 
 
            A avea talent presupune, mai presus de orice, multă muncă. Nu poți deveni expert într-un domeniu pentru că totul se rezumă la progresivitate, întotdeauna este loc de mai bine. Important este ca atunci când muncești pentru ca tu să progresezi, să îți monitorizezi energia astfel încât să dai tot ce ai mai bun din tine, din pasiune, nu pentru competiție și a încerca să fii cel mai bun. Este uman să greșești, de aceea, cu cât cădem, ne rănim și ne ridicăm mai mult, controlăm mult mai bine situația și evoluăm.
                  La vârsta de 8 ani, mama m-a trimis la volei, ceea ce nu era o pasiune pentru mine chiar deloc ( Multă gălăgie, nevoie de forță, febră musculară, transpirație , ceea ce nu mă făcea să îmi placă prea mult. Cu toate astea, m-am obișnuit și am pus osul la treabă serios, astfel încât peste 2 ani deja visam să fac o carieră din asta. Știu cât durează să prinzi control asupra mingii și cât doare să o lovești: Bătături, febră musculară, usturime, durere. Totuși, am învățat să îmi concentrez energia pe minge și cu cât simțeam că mă doare mai tare, cu atât loveam mai bine. Am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu este ceea ce caut în viață: Să fiu o ciolănoasă cu corp de băiat de 1,85 , transpirată și parte dintr-o echipă în care nu te simți bine.
                 Dacă îți place să desenezi, înseamnă că știi cum e să îți amorțească mâna și ochii încercând ca opera ta să arate cât mai bine, dacă editezi poze, știi cum e să ai grija la fiecare detaliu, să te doară ochii, mâna și să te simți deshidratat. La instrumente muzicale, știi cum e să faci bătături, să îți curgă sânge, să renunți la unghii ca și fată tocmai pentru a-ți fi mai ușor, să te chinui luni întregi pentru ca un sunet să iasă perfect sau să mergi la școală cu degetele-nvelite în leucoplast. Dacă îți place să scrii, intervine drama de idei care te frustrează într-una: Care e următoarea mișcare. De fapt, ea intervine în toate domeniile artei: Pictură, muzică, dans, literatură, sculptură, etc. La dans, vorbesc puțin din exterior pentru că nu am mai făcut de la 6 ani, dar necesită multă dedicație minte-corp și este unul dintre cele mai periculoase stiluri de artă pentru că te poți răni în funcție de stilul de dans abordat. Există multe persoane care-și rup mâinile încercând să facă street dance.
                 Știu cum e ca ceilalți să nu aprecieze niciodată. Nu toată lumea, desigur, ci doar unii care mereu vor încerca să te facă să te simți incapabil. Am primit reproșuri gen: Desenul l-ai copiat de pe calculator, ți l-a făcut altcineva, și eu pot face unul mai bun, e o tâmpenie, nu exprimă nimic. Cele mai dure au fost când mi se spunea că le copiez de pe calculator sau mi le fac alții când eu puteam foarte simplu să fac respectivul desen de față cu ei. Totuși, am continuat. Mi s-a spus că blogul meu este o prostie, dar am continuat. Mi s-a spus că imaginația mea e total copiată sau aberantă. Am continuat. La editare poze, mi s-a spus că sunt banale, dar am continuat. În plus, am învățat singură să fac asta. La chitară, nu mi s-a reproșat nimic, dar există unii care se uită urât. Vă asigur că e greu să înveți datorită durerii. Chiar acum am 3 bandaje și.. am continuat. Dacă eu am continuat, am făcut-o din pasiune, pentru că știu cine sunt, ce vreau și ce gândesc. Îmi cunosc sinele interior. Dacă eu pot, sunt sigură că și tu poți.
XoXo. Dana.