Auzind de mai multe ori cuvântul "nimic" observ că el poate avea un infinit de sensuri. Când mă uit în sus la cerul senin, nu văd de fapt nimic, dar dacă privesc dincolo de el ascunde multe; din alt unghi ascunde chiar şi planeta noastră sau când te uiţi chiar la un fir de iarbă şi îl consideri nimic, de fapt are numeroase componente pe care le studiază botanica, aşa cum fizicienii studiază cerul. Printr-o simplă analogie, deduc că atunci când oamenii spun cuvântul "nimic", ei se gândesc la multe în acel moment. Consider că nimicul înseamnă mereu ceva. Un exemplu ar mai putea fi psihologia care a scos din ceva abstract atâtea trăsături şi particularităţi umane.
De obicei, când sunt abătută şi persoanele mă întreabă ce-am păţit, eu zic că nu am nimic, dar de fapt cine ştie câte informaţii şi stări rulează în fiinţa mea în acea fracţiune de secundă. Mulţi folosesc cuvântul pentru a evita o discuţie pe tema lor sau de a evita complet. Pe măsură ce analizezi o persoană îţi poţi da seama ce vorbe se ascund după acel cuvânt. Majoritatea oamenilor refuză să gândească dincolo de aparenţe şi poate şi din această cauză nu putem fi o societate mai bună. În zilele noastre contează mai mult ambalajul. Nu am zis că nu e necesar şi el, dar nu trebuie pus pe prim plan.
Articol publicat de RAMONA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu