Secţiunea de contact de pe blog.

                 Secţiunea de contact este acea căsuţă mică din dreapta, sus a blogului. O căsuţă pusă acolo cu scopul de a mă contacta. Şi asta aţi şi făcut, doar că mesajele NU erau inteligibile şi voi enumera de ce.
Nume - Aici scrii un nume.
E-mail* - Adresa ta de e-mail OBLIGATORIE CORECTĂ de GMAIL dacă vrei ca eu să îţi răspund înapoi.
Mesaj* - Aş prefera ca atunci când aveţi o nelămurire legată de un articol, să precizaţi articolul la care vă referiţi. Până în momentul actual, blogul dispune de 198 de postări, iar cu asta, 199. Eu nu voi putea ghici la ce anume te referi.
Să dau exemplu de câteva e-mail-uri primite:
"vreau sa ma conectez pe acest joc findca e super tare" Care joc, Amalia? Nici nu ţi-ai scris e-mail-ul corect.
"cum pot sa ma loghez ?daca se logaza." Unde să te loghezi, Mirela?
"as vrea sa particip si eu!!" Mesaj de la o persoană intitulată "Kida". Unde să participi?
"cineva mi-a schimbat parola" De la Regaliasmina. Parola de la ce anume? Şi de ce mă priveşte pe mine?
"e joc?" Ce anume să fie joc, Denisa?
"nu imi merge ma ajutati va rog" de la Blaj Ioana. Nu îţi merge ce anume? "Doctore, mă doare. Vreau pastile."
"sunt baiat" De la Alex. Ok, eşti băiat. Mişto.
"Nu merge se vede ca minti" Nu merge ce anume, Geanina? Decât să scriu un articol în care să mint, mai bine nu mai scriu deloc. Politică personală.
"buna eu mis alex'' Whut?? Cartofi.
"100000" Whut?
"S." WHUT?!
"ngf" Wow, uimitor!
"va rog sa mearga !!" De la Cosmina.
Deci, vă rog să evitaţi mesajele de acest fel. Dacă vrei să îmi spui ceva, spune-mi printr-un mesaj mai complex. "Bună, mă numesc... Am citit articolul .... şi am o nelămurire în legătură cu..." Măcar atât. Un rând vă ia să scrieţi.

Contact direct la glasul_barfei@yahoo.com

Contact prin e-mail la glasulbarfei@gmail.com

Articol publicat de Dana.

Un truc de auto îngheţare a sucului.

              Aş prefera să încercaţi experimentul cu sucul vara pentru că iarna nu prea merg lucrurile reci, mai ales pe zăpezile astea, când mergi cu sania trasă de Husky pe lângă cele mai înalte vârfuri ale plopilor. Dar unii fac plajă pe vremea asta, aşa că merge un articol despre suc îngheţat.
Pasul 1-Ia o sticlă de suc cu acid (Cola, Fanta, Sprite) şi agit-o foarte bine, fără să o deschizi.
Pasul 2-Las-o la congelator pentru 3 ore şi 15 minute.
Pasul 3-Scoate-o, deschide sticla cât să iasă puţin aer, întoarce-o în jos, apoi iar în sus.

Articol publicat de Dana.

Orori între elevi.

-Afacerile cu gumă nu merg între noi. Dacă unul cere o gumă, eşti nevoit să dai la toată clasa.

-Ştii că mâine ai matematică şi ţi se cere pix roşu, dar nu îţi iei. Împrumuţi de la colegul. Ştii că ai desenul, dar nu aduci foi. Împrumuţi de la colegul. Ştii că ai nevoie de creion, dar împrumuţi de la colegul. Şi colegul îţi e dator oră de oră să îţi dea ţie cele necesare. E de iertat dacă uiţi o dată, de două ori. Nu mereu.

-Ceri un pix, dar mai ai o colecţie de altele 20 în penar.

-Cauţi în geanta colegului ca să te uiţi la ceas şi-i laşi urme de degete pe ecran sau începi să te uiţi prin poze, mesaje.

-Vezi pe cineva desenând şi-i iei cariocile de pe bancă doar să îl sâcâi sau să îţi mâzgăleşti caietul cu ele. Eu, desenând, ştiu cum e - Enervant.

-Vezi că unul se duce la magazin şi îi faci listă de cumpărături de provizii pentru o lună întreagă.

-Vorbeşti sau râzi tare în timpul orelor în timp ce alţii încearcă să se concentreze.

-Te dai cu rimel, ojă, te pensezi sau storci coşuri la şcoală, că acasă nu ai timp.

-Vezi că cineva ascultă muzică, n-are chef de nimeni şi-ncepi să-i pui întrebări sau să-i ceri o cască.

-Îţi cere cineva un pix, îl umple de bale, iar tu eşti ceva gen: "E ok. Păstrează-l!" .

-Eşti atât de disperat la o lucrare încât intri-n panică, te întorci la bancă, iei lucrarea colegului fără să ceri voie, copiezi, apoi returnezi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

-Te dai bun la engleză, dar foloseşti şi tu două-trei expresii din când în când şi alea "My father you are is car red".

-Aveţi un proiect de făcut, dar tu eşti cel care cumpără şi face tot, iar ceilalţi câştigă lucruri pe spatele tău, apoi se mai şi laudă.

-Ai note mari în general, copiezi de la colegul de bancă atunci când nu ştii, dar pe el nu îl laşi să ia de la tine. A dracu' e chelea pe tine!

-Eşti şmecherul clasei, ai valoare, burtă de bere şi freză cu gel de 5 zile şi dansezi pe manele din buric în timp ce-i dai pe toţi la o parte când treci pe hol. O fi de la miros, zic.

-Găseşti un drac de păianjen într-un colţ al clasei, îl iei cu tine şi-i scoţi pe toţi afară, fie pe uşă, fie pe geam.

                                  Articol publicat de Dana. :3

Orori profesor-elev.[Pamflet]

             Nah, se întâmplă să avem diverse aventuri în timpul şcolii pe care le putem numi orori.
-Acel moment în care nu poţi înţelege caracterul unui profesor tocmai că e ca la Bungie-Jumpie, sportul ăla care te bălăngăne-n sus şi jos. Ei, şi fie vorba-ntre noi, acum ajunge sus (he gets high if you know what I mean) şi râde cu noi, în secunda următoare se uită la toţi cu ochi de soacră. Ăsta-i momentul când ajunge jos. Şi totul e ceva de genul:

-Handicapaţilor, vreţi doi?

-Există unii ale căror vise şi speranţe au rămas în armată şi astfel, nu ai voie să schiţezi un zâmbet sau să îi încalci cuvântul. Ne putem imagina.

-Nr.Matricol 69, zâmbeşti cumva?

-N-n-nu... doamna profesoară!

-Treci în faţa clasei şi fă 5 flotări! Nr. Matricol 55, la tablă! 

-Unii sunt atât de nemulţumiţi încât dacă îi mulţumeşti, vor fi şi mai nemulţumiţi.

-Aveţi uniformă, aţi dus coşul, tabla e ştearsă, clasa e curată.. Dar ce e cu acest punct de pix pe perete?! Nu pot să cred aşa nesimţire! Sunteţi nişte bestii!

-Genul care aşteaptă de la noi înţelegere şi colaborare.

-Mâine dăm lucrare de control neanunţată din paginile 3,4,5....105 ale manualului, poimâine faceţi curat în curtea şcolii, apoi puneţi bani să cumpăraţi termopan nou, nu mai întârziaţi la ora mea, nu mişcaţi, nu vă uitaţi temele, nu vorbiţi niciodată, învăţaţi pe de rost, tăceţi când eu urlu, nu vă uitaţi la mine, ţineţi-vă privirea în caiet, ridicaţi-vă în picioare când răspundeţi.
După 45 de minute de reguli:
 Sper să colaborăm bine!

-Întâlneşti un profesor care-şi iubeşte meseria foarte mult, dar foarte foarte mult.

-Cum îndrăzneşti să nu înveţi la materia mea pentru nenorocita aia de limbă spaniolă?! Matematica e de viitor, bolovanilor! 

-Unii nu au trecut de vârsta adolescenţei.

-(Molfăind gumă) Deci nu pot să cred că sunteţi aşa de needucaţi. Un astfel de comportament .. (făcând un balon) trebuie pedepsit. Uhh, şi ce e cu uniforma asta?! Unde vă sunt pantalonii?

-Unii sunt chiar foarte generoşi. Cu toate că nu înţelegi nimic din materia respectivă..

-Pagina 5-1,2,3,4,5 ; Pagina 9-2,5,6,7,9,10 şi de la testul de la 12 la 15, tot. Dacă nu ştiţi, luaţi 2 fără discuţie. Aaa, da. Şi tema e pentru mâine.

-Uneori intră prea în detalii cu participantul de la tablă.

-Nu ştii ce să scrii?! Nu ştii pentru că ieri erai afară. Te-am văzut. În loc să înveţi la fizică, tu stai pe afară. 

-Uneori profită de naivitatea ta.

-Ştiu că stai aproape. Ia du-te tu acasă şi adu-ne frigiderul că ne e foame. Şi o furculiţă.

Pamflet, tratat ca atare, trebuie. Ştiţi regula.

XoXo. Dana.

Primul articol din an.

            M-am abţinut să scriu de la începutul lunii decembrie ca să păstrez ideile pentru anul acesta. Ăsta-i genul ăla de articol în care îmi propun să rezolv nişte goal-uri şi fac un rezumat al anului precedent. Btw, la mulţi ani blogului pentru 30 decembrie! A făcut 3 ani!
-Prima parte a anului a fost destul de încărcată pentru mine, dar am învăţat multe din acea perioadă.
-Am încercat de câteva ori să fiu extrovertită. Mereu a mers în sens invers.
-Nu ştiam în cine să am încredere de multe ori pentru că eu, ca o bătută în cap, mă ataşez prea repede de oameni şi ajung să îi urăsc. Toţi oamenii par normali până când îi cunoşti. Deci, 98% din prietenii mei sunt din alte oraşe.
-Am avut şi-un jurnal cu moaca lui Emily the Strange pe copertă, în care am scris toate lucrurile memorabile din 2013 şi pe care-l păstrez într-o cutie, să-mi aduc aminte la bătrâneţe cât de diferită eram. Anul ăsta trebuie să încep unul nou.
Pentru 2014. Să vedem!

Prima pictură. 

- Iubiţi-mă aşa cum sunt, în continuare! :3 Am unele crize de identitate uneori, dar sunt bine. Sunt adolescentă. Să nu înţelegeţi prin crize .. isterii de soacră, cu ţipete, ginerică mort şi vecini care-şi construiesc izolare fonică. Doar schimbări în modul de a acţiona, ceea ce mi se pare ciudat şi mie.
-Aştept mai multe mail-uri de la voi. În ultimele 3 luni am primit 29 pe adresa de G-mail.
-Mai multă chitară. Mult mai multă. Până la bandaje.
-Mai mult blog.
-Ok. Mai multe desene. Am descoperit că ştiu să pictez.
-Poate scriu anul ăsta that fucking carte la care mă tot gândesc dintr-a opta.
-Mai mult limbaj comic pentru voi. Mi-aţi spus că vă place. Vă place, cum să nu vă placă?

Deci mai ceva ca la alegerile electorale, cu o listă mică de promisiuni,

Dana! Dana şi atât ! :D

Patrulă de ecologizare în Galaţi.

                 Este vorba de un proiect la nivelul Galaţiului care constă în reciclarea deşeurilor electronice care merg pe baterii sau priză. Deci, adu-ţi placa de păr, iPhone-ul stricat, frigiderul, mixerul, fierul de călcat, etc. la Palatul Copiilor. (Strada Mihai Barbu nr.28) Se organizează şi-n şcoală la mine un proiect de acest fel, dar eu sunt atât de convinsă că peste 50 de ani voi ajunge miliardară datorită unui Nokia 1100 încât nu vreau să renunţ la el. E obiect de muzeu, de colecţie, ce să mai ! Dar iPhone-ul nu va ajunge prea curând obiect de muzeu, nici frigiderul sau cuptorul cu microunde. Poate doar la 400 de ani după moarte voastră. 

                Hah. Cât de pesimist! Deci decât să laşi moştenire stră-stră-stră-stră-stră-stră-strănepotului tău frigiderul, mai bine în ducila centru. Dacă locuieşti în Galaţi, desigur!

Pentru mai multe informaţii, contact pe această pagină.

See you. Bye.

Am rămas fără dorinţe.

                Am participat la un concurs de ecologie şi am câştigat, pe lângă locul II, 100 de lei pe care-i puteam folosi pentru:
a)A cuceri lumea.
b)A pune momeală să prind un parlamentar şi să-l fac animalul meu de casă.
c)Să îmi îndeplinesc o micuţă dorinţă.
               M-a luat tata după ore să îmi caut cizme şi să îmi caut un drăguţ de capodastru că mă simţeam complexată că nu am şi eu unul. Şi am descoperit câteva chestii odată aflată la destinaţie.
-Toate vânzătoarele zic"Poftiţi, intraţi! Vă putem ajuta cu ceva?" şi parcă numai de-al dracului nu cumperi, nu pofteşti nimic şi nu vrei niciun ajutor.
-Unii peşti de la pescărie sunt încă vii şi mor în chinuri lângă rămăşiţe de alţi peşti şi caracatiţe.
              După ce tata a luat câteva kilograme de caras, mă gândeam că ar fi minunat să avem un animal de companie şi, de ce nu, un caras că şi aşa era în viaţă. După multe promisiuni că îl voi hrăni în fiecare sâmbătă, îl voi numi Gheorghe şi îi voi da bătaie dacă e rău, nu m-a lăsat să adopt micuţa creatură aflată în agonie în sacoşă. Bine, că erau toţi vii săracii. Şi acum că mi-am cumpărat capodastru, nu mai am nicio dorinţă. Nu mai am niciun scop. Am nevoie de una nouă. Mă voi mai gândi. Păcat de caraşii ăia! Am fi fost prieteni buni.

Meh, cam atât cu dorinţele.

See you guys. Dana.