5 decembrie 2013

Am rămas fără dorinţe.

                Am participat la un concurs de ecologie şi am câştigat, pe lângă locul II, 100 de lei pe care-i puteam folosi pentru:
a)A cuceri lumea.
b)A pune momeală să prind un parlamentar şi să-l fac animalul meu de casă.
c)Să îmi îndeplinesc o micuţă dorinţă.
               M-a luat tata după ore să îmi caut cizme şi să îmi caut un drăguţ de capodastru că mă simţeam complexată că nu am şi eu unul. Şi am descoperit câteva chestii odată aflată la destinaţie.
-Toate vânzătoarele zic"Poftiţi, intraţi! Vă putem ajuta cu ceva?" şi parcă numai de-al dracului nu cumperi, nu pofteşti nimic şi nu vrei niciun ajutor.
-Unii peşti de la pescărie sunt încă vii şi mor în chinuri lângă rămăşiţe de alţi peşti şi caracatiţe.
              După ce tata a luat câteva kilograme de caras, mă gândeam că ar fi minunat să avem un animal de companie şi, de ce nu, un caras că şi aşa era în viaţă. După multe promisiuni că îl voi hrăni în fiecare sâmbătă, îl voi numi Gheorghe şi îi voi da bătaie dacă e rău, nu m-a lăsat să adopt micuţa creatură aflată în agonie în sacoşă. Bine, că erau toţi vii săracii. Şi acum că mi-am cumpărat capodastru, nu mai am nicio dorinţă. Nu mai am niciun scop. Am nevoie de una nouă. Mă voi mai gândi. Păcat de caraşii ăia! Am fi fost prieteni buni.
Meh, cam atât cu dorinţele.
See you guys. Dana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu