18 iulie 2012

Rigiditatea morții

                Plimbându-mă ieri până în celălalt capăt al orașului și înapoi, am văzut pe stradă un mic pisoiaș negru, călcat de mașină pe stradă. Micuțul avea numai sânge pe lângă corp și stătea nemișcat. Am crezut că este mort, dar se pare că nu era mort. Fie din încercarea de a cere ajutorul cuiva din preajmă, fie că și-a dat ultima suflare, pisoiul a ridicat încet lăbuța dreaptă, iar apoi a coborît-o la loc.
                Multe persoane își doresc să se sinucidă, să scape de această lume crudă doar pentru că nu mai au succes în dragoste, teribilsm sau lipsa de bani. Motivele sunt diverse, senzația este aceeași în pragul morții. Fie că este vorba despre un copil aflat pe masa de avort, un copil născut cu cordonul după gât, un motociclist aflat între viață și moarte, oricine se zbate pentru a supraviețui pe patul de spital. Nu suntem civilizați și nu avem milă, ceea ce ne transformă în niște animale primitive însetate de sânge. Moartea altora nu ar trebui să ne excite curiozitatea sau dorința de a vedea mai mult, fie că este vorba despre un mic animăluț sau un om. Nu trebuie să fim teribiliști în acest mod doar pentru a ne impresiona prietenii. Oricum, dacă rămân impresionați, nu sunt altceva decât niște psihopați în libertate care ar trebui ajutați să-și găsească locul în spitale, drumul național către spitalul 9.
               Fac apel la fiecare dintre voi. Iubiți animalele care conviețuiesc printre noi căci nu pierdeți nimic dacă le mângâiați sau dacă le dați mâncare pentru a-și asigura traiul pentru încă 24 de ore.
Articol publicat de Dana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu