28 septembrie 2011

Cald , cald , dezghet !

              Stătea la căldura sobei , căci acolo îi plăcea să doarmă . Avea două scaune puse unul lângă altul şi pături multe , ca un pat în care el încăpea fiind o buburuză mică . Uitându-se pe fereastră observă ceva frumos , însă nu ştie ce este , aşa că se duce afară în pijamale . Deschide uşa şi poc ! A cazut în zăpada care era mai mare decât el , dar nu ştia ce reprezintă acea prezenţă albă si stranie . Era rece şi albă , aşa că fugi cu picioarele amorţite în camera sa şi le puse pe sobă . Se gândi să mai încerce o dată dacă nu i-a reuşit din prima . Deh ! Încercarea moarte n-are . Şi se duse încet pe hol să nu mai facă o data cunoştinţă cu zăpada , direct la mami care era la bucătărie făcând prajiturele de Crăciun , însă pe el nu îl interesa , nu ştia ce este acela ,,Crăciun" . A luat-o pe mami de mână până în camera lui pentru a-l imbrăca şi a putea merge afară . După ce piticul este îmbrăcat , deschide iar uşa cu grijă şi iese afară . 
               Priveşte cum cad fulgii de nea şi se rostogoleşte prin curte , face un îngeraş , se dă cu săniuţa şi aleargă zglobiu până seara când a intrat plin de zăpada în casă scuturându-se pe covoraşul din hol şi lăsând o baltă mare de apă . Dar ce îi păsa lui ? Urma să meargă la sobă , însă destinul i-a pregătit altă surpriză : Deschizând uşa camerei în care se afla soba observă un copac mare , plin cu becuri . Simţea o împăcare sufletească ascultânt muzică de la brăduţ . L-a analizat , s-a minunat şi când a mai privit o data de sus în jos , a văzut un mic pachet , cu o fundă . Curiosul ! Făcu ochii mari si umezi deschizându-l încet [ pentru că toţi ştim acel sentiment ] şi văzând că înăuntru era o rochie , cu siguranţă nu era a lui , nu el a comandat-o . Poate era a lu`mami . Trece la următorul şi vede că în el era o pereche de ghetuţe . S-a uitat la picioruşul lui si s-a gândit :
-Nu sunt a lui tati !
              Aşa că încalţă ghetuţele , deschise televizorul ascultând colinde şi aşteptând ca Mos Crăciun să mai vina şi la anul . Desigur , poate anul viitor îl va vedea căci în acest an a fost preocupat cu joaca lui în munţii aceia albi , iar acum cu dormitul la sobiţă cu gândul la prăjiturile mamei pe care le va mânca mâine . Dar mai este până mâine , aşa că somn uşor , puiule !